Andrei Makine - Pe vremea fluviului Amur

Andrei Makine s-a născut în Siberia în 1957, iar 30 de ani mai târziu cere azil în Franța unde se și stabilește și începe să scrie în franceză. Dar se poate schimba sufletul unui rus care ajunge în capitalism și trăiește printre coniacuri fine, vinuri Chablis, foie gras și quiche lorraine? Nu. Omul povestește tot despre Siberia copilăriei, despre gerurile și zăpezile de acolo, despre un sat aflat în apropierea unui lagăr, despre trenuri și gări, despre o prostituată roșcată care se preface că așteaptă Transsiberianul, despre niște femei care se uită la doi băieți tineri care stau în cucul gol lângă un foc, despre bucuria de a face o baie de abur iar apoi să ieși dezbrăcat la -50 de grade și să alergi prin zăpada înghețată. Povestea a trei flăcăi care descoperă Occidentul prin vizionarea de 17 ori a unui film cu Jean Paul Belmondo, la cinematograful "Octombrie Roșu".  Makine este foarte poetic în exprimare și prin felul său de a scrie mi-a amintit de finlandezul Arto Paasilinna. Oamenii ăștia care stau în zone friguroase au tipul lor de romantism. Nu vom putea afla niciodată cum ar fi scris Makine dacă rămânea toată viața în Siberia. Poate că ajungea un alcoolic și nu mai scria nimic. Oricum, excelent scriitor și foarte bună carte. O am de vreo 10 ani în bibliotecă și abia acum am citit-o.

                      217 pagini, Editura Humanitas, Stele Nopți și Zile Blog: 4

                                (stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)