O adevărată pledoarie pentru sintagma "era mai bine înainte", cartea nu-și propune nicidecum să elogieze perioada comunistă, ci dorește să sublinieze mizeria vieții actuale, post 1991. În fosta Uniune Sovietică, dar cititorul lesne își poate da seama că la fel este și în România și probabil în alte țări care au trecut de la comunism la capitalism. Construită pe două perioade de timp, 1991-2001 și 2002-2012, cartea se bazează pe mărturiile oamenilor din fosta URSS, culese cu mare pricepere de Svetlana Aleksievici. Oameni decăzuți după puciul din 1991 care a dus la destrămarea Uniunii Sovietice, oameni tineri care nu au cunoscut vremurile imperiului, oameni aparținând diferitelor popoare care dintr-o dată s-au trezit străini în propria țară, oameni care s-au îmbogățit în capitalism și oameni care trăiesc la fel ca înainte, toți se deschid cititorului în prezenta lucrare, una în care încă o dată facem cunoștință cu sufletul omului sovietic, atât de diferit față de alte suflete. De multe ori am spus în paginile acestui blog că japonezii sunt de pe altă planetă, dar citind această carte realizez că nici sovieticii nu sunt mai prejos. Povești cu iz politic, ori doar povești ciudate cum este și cea a femeii care se îndrăgostește de un criminal care a primit închisoare pe viață și își lasă bărbatul și cei trei copii pentru a fi cu acesta. Foarte impresionante poveștile cu armenii care s-au trezit peste noapte în Kazakhstan și invers, cu rușii în Cecenia, cu tadjicii măturători la Moscova, discrepanța asta între oamenii care cu puțină vreme în urmă erau toți la fel, sovietici în URSS, acum ducând războaie și omorându-se unii pe alții. Mi-a plăcut cartea în totalitate. Spune lucruri adevărate, nu știu ce poate înțelege un american sau un francez din ea, însă noi știm prea bine cum stau lucrurile. Îmi place mult de Svetlana Aleksievici, am citit deja două dintre cărțile ei. Nobelul de anul trecut, să vedem cine va lua în acest an.
(stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)
PAI CINE? ADONIS, NU?
RăspundețiȘtergere