Ce am citit în 2016

de Ionescu

am început anul marcat puternic de solenoid, de sub care a cărui impresie cu greu am ieșit. poate și asta a făcut ca numărul de cărți citite-n 2016 să fie mult sub cel din 2015. poate și unde n-am mai avut contract lunar cu superblogul, mai știi? sau din cauză că anul ăsta, înainte de culcare, am citit mai mult cărți pentru copii?

totuși, anul începuse fulgurant, cu 5 cărți în prima săptămână. am recitit romanele rodichii (rodicăi?) ojog din seria melania lupu, inclusiv cele 2- anonima de miercuri și dispariția statuăi din porc, în care bătrâna infractoare are un rol mai redus. a, ar mai fi în seria melaniei și aia cu liz taylor, pe aia abia ce o citisem cu 1-2 ani în urmă, n-am reluat-o (ce deznodământ de 2 lei are cartea asta!). știți cărțile, pasionante, desigur. mai alină și din dorul de capitală care mă mistuie din ce în ce mai rar. melania e un personaj cu totul memorabil, dar complet implauzibil. mă bucur că în final a ajuns la bulău. chit că în ultimul roman al seriei probabil că are vreo 90-100 de ani.

will i am faulkner- pe patul de moarte. o carte dificilă pentru cineva aflat încă supt vraja solenoidului. o grămadă de naratori avem aicea, se schimba naratorul la fiecare capitol, dar toți grăiesc în stilul lui faulkner. o femeie moare și e dusă de familie spre îngropare la oarece distanță de casă, pe un drum plin de primejdii, pe scurt spus.

andrei platonov- cevengur. o carte pe care doream de vreun sfert de veac să o citesc. m-a dezamăgit, sau poate tot solenoidul e de vină? e vorba de construirea comunismului, primii ani ai urss. prea multe personagii, am cam pierdut socoteala lor.

gigore cugler- apunake. un fel de urmuz, cam din aceeași perioadă.

cormac mccarthy- no country for old men. no comment.

sorin gherguț- trei. poezie. frumos. citez
vino mamă să mă vezi cum lucrez
la spații albe la spații roz spații bej
vino să vezi cum nu contez
vino să vezi cum nu forțez

alaa al aswani- blocul iakubian. așa îl chema pe armeanul care a făcut blocul ăsta din cairo. iakubian. o corupție și în egiptul ăsta... te doare capul! fel de fel de oameni stau în blocul ăsta. mai bogați, mai nu, mai heterosexuali, mai nu, mai corecți, mai nu.... o frescă a societății eghiptene, cum ar veni.

ioan t morar- sărbătoarea corturilor. niște băieți în aradul anilor 80 și mai apoi în israel și iar în arad. trec de la o credință neoprotestantă la alta, spre a deveni mai apoi evrei. securitatea e omniprezentă.

lucian boia- strania istorie a comunismului românesc. prolificul istoric scrie foarte frumos, dar din păcate cărți din ce în ce mai scurte. am citit o cronică (acidă) la cartea asta, din care am aflat (din cronică, nu din cartea lui boia) că în românia nu a fost niciodată comunism. cică pe vremea lui ceaușescu era de fapt tot un fel de capitalism. noi să fim sănătoși!

radu paraschivescu- cum(?) gândesc politicienii(?). o colecție de perle din seria binecunoscută. vai de noi.

111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. o antologie care caută să evite locurile comune și bine face.

levantul lui cărtărescu, recitit a enșpea oară, de data asta-ntr-o ediție critică, cu numeroase și prețioase adnotări ale lui cosmin ciotloș. mi se pare inadmisibil să existe bloggeri care nu au citit levantul! fiecare vers e o încântare.

radu cosașu- viața ficțiunii după o revoluție. un fals roman epistolar în care am fost foarte iritat să văd că tot ce s-a întâmplat în primăvara 1990 în piața universității e redus la o lozincă idioată, care poate nu a fost niciodată scandată acolo. altfel, seducătoare carte. frecventele referințe la ciclul supraviețuirilor m-au făcut să mă tot întreb dacă nu aș vrea să cheltui niște bănuți pe cele 3 volume apărute la polirom în seria opere. mult am ezitat, dar până la urmă am prins un superpreț.

ceea ce ne conduce la acel fenomen de masă care s-a numit luna literaturii mioritice. la mine a ținut 2 luni +. am citit supraviețuirile lui cosașu, rearanjate pentru ediția de opere de la polirom în 5 volume. zice că nu a modificat nimic în text, deși e pe undeva o scenă de sex oral (de fapt o tentativă, din ce rețin) care nu apare în ediția de pe vremea tovarășului nicolae. n-am făcut o lectură comparativă, n-am încercat să văd în ce volum a apărut inițial fiece nuvelă. (au fost în anii 70-80 câteva volume de supraviețuiri, 1, 2, logica, cap limpede, meseria de nuvelist, ficționarii. acum volumele se cheamă rămășițele mic burgheze, armata mea de cavalerie, logica- ăsta a rămas probabil identic, apoi pe vremea când nu mă gândeam la moarte și gărgăunii, care e cap limpede din 1989.) practic e un soi de autobiografie care acoperă perioada tinereții autorului, de când era comunist înfocat și scria articole demascatoare la scînteia, mai apoi însă acuzat de tovarăși de intelectualism și alte alea, trimis în producție din cauza unui unchi din occident, primele lui cărți (de care se dezice, cu umor și detașare), gagicăreli și alte alea. să cetiți supraviețuirile, dragii mei. nu sunt o lectură foarte simplă, cam cade în manierism pe undeva cândva, zic eu, poate mai și modifică faptele reale, dar cetiți-le. e un mic efort să descifrăm identitatea reală a unor personaje (paul georgescu, ion caraion, zaharia stancu, tudor vianu, radu albala, mrp, petru dumitriu etc etc), ne mai ajută internetul, ne mai ajuta cultura noastră.

tot sub genericul însuflețitor al lunii literaturii mioritice am făcut rost la reduceri de volumele 1-4 din operele lui mircea nedelciu. am recitit cu aceasta ocazie a n-a oară zmeura de câmpie. desigur că nu e romanul dumneavoastră clasic, așezat. am recitit după aproape 30 de ani tratament fabulatoriu. rămăsesem cu impresia că e foarte încâlcit. aiurea! eram eu mic copil. e considerabil mai puțin experimental decât zmeura de câmpie și e la fel de fain. am citit & (în multe cazuri,) recitit și proza scurtă, cele 4 volume din anii 80 (sau primul e de prin 79? parcă). aici e într-adevăr mai revoluționar ca stil, nu totdeauna. pe mine personal mă încântă toate aceste 6 cărți concentrate acum în 4 volume. a apărut foarte recent și volumul 5, romanul cu 3 autori femeia în roșu. l-am citit și pe el la vremea lui, țin minte, o hârtie mizerabila. era prin 91. poate îl recitim la anul.

după aia am citit munții înalți ai portugaliei, de yann martel. mai slăbar decât viața lui pi. 3 povești mai mult sau mai puțin suprarealiste cu cimpanzei.

coaja de nucă a lui mcewan e un hamlet povestit de un copil încă nenăscut. nu știu dacă îl lătrau câinii nenăscuți, dar știu ca puștiul e foarte foarte curajos. ca de obicei, maestrul e impecabil.

o carte care te pune rău pe gânduri e disco titanic, de radu pavel gheo. așa mult m-a impresionat încât am înfăptuit o pagină a cărții pe facebook. vă rog, like și share, vorba ăluia. eroul e unul cam din generația mea, timișorean d-ăsta cu miticii să intre la noi în banat numa cu pașaport, erou al revoluției, care are niște secrete bine păstrate asupra unor lucruri întâmplate-n 89. nu la revoluție, ci mai înainte, prin august și noiembrie/decembrie. o să le aflăm pe toate până la urmă. rockul iugoslav e un personaj important al romanului. ca și războiul din fosta iugoslavie. sunt pomeniți pe undeva leo și cristina, din romanul precedent al lui rpg.

adrian cioroianu cu volumul 2 din micile lui povești despre istoria noastră, de fapt e vorba de scenariile unei emisiuni care cred că se cheamă 5 minute de istorie și care s-a dat și s-o mai da la tvr. volumul 2 tratează istoria recentă, ceaușescu, revoluția. istoria pentru toți. o carte pe care ar trebui să o citească tot românul.

varamo, de cesar aira. o nuvelă despre un amărât de funcționar care se trezește prins în niște jocuri cu miză mare.

bogdan suceavă- republica. o relatare a evenimentelor extraordinare intrate în istorie drept republica de la ploiești. 1870.

nick cave- moartea lui bunny munro. foarte tristă carte. genul de carte care nu înțeleg de ce a fost scrisă. mare futăcios imbecil bunny ăsta. mi-a fost tare milă de fi-su.

dodii- florin dumitrescu. poezii frumoase. dimovian neabătut, scrie pe ultima coperta. da, de multe ori, prin frazare. mai puțin prin teme. fd este mai cunoscut drept textierul sarmalelor reci.

am mai citit numerele 1 si 2 din iocan, revista de proză scurta. nu abundă de chestii memorabile.

am ținut totusi să recitesc pe final de an și deznodământul seriei melania lupu: o toaletă a la liz taylor. deja trecuse 1 an în plus, nu? mai mult ca să îmi verific amintirile, rețin că deși apărută după revoluție, acțiunea cărții e imposibil de datat. să fie anii 80 sau 90? dar iată că e deja 30 decembrie. poate în acest weekend voi face și recitirea asta și voi reveni cu impresiuni.

top 6, de fapt top 15, am inclus recitirile:
levantul
pe patul de m0arte
coaja de nuci
disco titanic
opere- mircea nedelciu (nu mai ordonăm acuma toate cele 6 volume originale, toate își au locul în top)
opere/ supraviețuirile- radu cosașu (includem aici și viața ficțiunii, plus aceeași observație, toate cele x volume au loc în top)

la mulți ani!