joi, 26 septembrie 2019

Temeri

Pe locul 3 în topul fricilor mele se situează Șeful Constantin, iar pe locul 2 este teama de avion. Săptămâna trecută. Ați urmărit pelicula Groundhog Day în care Bill Murray se trezește dimineața în aceeași zi? Măcar el încercă să schimbe ceva, la mine totul s-a derulat la fel, o rutină menită să te înnebunească, constante obositoare care îți fac viața ternă. Dimineața abia mă trezesc, cu ochii cârpiți de somn fac sandwichul copilului pentru școală, copil care mereu îmi reproșează că nu îi pregătesc altceva pentru pachet. Slavă Domnului că cel mic are masa asigurată la grădiniță. Trag apoi de copii să se trezească, ei îmi repetă că nu vor la școală și la grădiniță, iar eu folosesc un șablon de când lumea, puțin adaptat, și le spun: "Nici eu nu vreau să merg la serviciu, dar trebuie să mă duc pentru ca să iau bani și să cumpărăm jocuri pentru PS4 și să mergem în Grecia.". Când aud de asta îi conving puțin și se trezesc. Mă bat cu nevasta și cei doi copii pe wc, iar într-un final plecăm spre școală. Timpul e necruțător, stau mereu cu ochii pe ceas, nu atât pentru a nu întârzia copilul la prima oră (mi-a declarat că nu-i ceartă dacă întârzie), cât pentru a nu întârzia eu la serviciu și a dezlănțui furia Șefului Constantin care spune: "Bă, iar ai întârziat? La cât pula mea începe programul? Te dau cu capul de toți pereții dacă se întâmplă să mai întârzii un minut. O secundă, îndrăznește să mai întârzii o secundă!". Ajung la Institutul nostru și mă întâmpină Vio de la Resurse Umane. Vio spune: "Te citesc! Admirabil cum scrii.". Lângă ea este Elena care spune: "Foarte frumos, Găbiță!". Înainte de a deveni o cititoare fidelă a blogului mi se adresa cu numele de familie, acum mi se adresează cu diminutivul de la prenume. Astăzi sunt în timp, pot schimba câteva vorbe cu ele, apoi merg către lifturi. Biroul nostru este la etajul IX. La lift mă întâlnesc cu Șeful Constantin care spune: "Băi, dar ce pula mea faci aici? Ți-am zis doar să urci pe scări. Ai 240 de kile și vrei să mergi cu liftul. Marș pe scări!". 

Într-un final ajung. Andra îmi spune că put a transpirație. E normal după nouă etaje urcate pe scări. Mă așez la computer, servesc alături de Andra tradiționalii dovlecei pane (pregătiți minuțios de colega mea în seara precedentă) cu iaurt grecesc de 10%, iar apoi ne apucăm de treabă. Sună telefoanele de 1257 de ori, ne cheamă Supervizorul Marcelino la raport, ni se întind nervii la maxim, creierele explodează, intrăm în stare de colaps. Trece timpul, trec zile, săptămâni și ani, trece viața. Facem colesterol de la stres. Îmbătrânim și murim. Ne dăm silința să ieșim cât mai bine la finalul zilei, să fim cât mai profi. Nici nu băgăm de seamă că trebuia să plecăm de o oră spre case. 

După-amiaza încerc să stau pe canapea și să citesc. Mă chinuiesc de două luni să termin ultimul roman al lui Haruki Murakami, care mi se pare absolut fabulos. Copiii urlă ca toți dracii, imitând o luptă din Mortal Kombat. "Fight! Fatality!". Cel mare câștigă întotdeauna, cel mic își asumă rolul de etern perdant. Nevasta îmi reproșează: "Vezi ce i-ai învățat? Asta e educația pe care le-o dai.". Iar eu îi zic că Savu, colegul meu de clasă, ne-a adus în a III a o revistă porno explicită din colecția lu' ta'su. Adusă din Germania. Îi zic că societatea îi va învăța lucruri mai rele decât amuzantul joc Mortal Kombat. N-am liniște să citesc. Mâncăm de seară și ne apucăm de teme cu cel mare. Suntem riguroși la capitolul ăsta. Așa spunem noi românii, "să învețe copilul, ca să-i fie mai bine în viață.". 

După lecții și cină, ne jucăm puțin la PS4. Am reînceput Mafia III. Vrem să-l terminăm a treia oară. Mergem cu Lincoln Clay și omorâm tot felul de boși ai Mafiei italiene din New Bordeaux, un alter ego al orașului NOLA. Trag cu pistolul, omor cu cuțitul, merg cu mașini din anii '60, sunt justițiar. O componentă importantă în acest joc este soundtrackul. Minunat. De multe ori mergem cu mașina în joc doar pentru a asculta piese precum:

  •  Rolling Stones - Mother's Little Helper
  •  John Lee Hooker - One Bourbon, One Scotch, One Beer
  •  Canned Heat - On The Road Again
  •  Sam the Sham and the Pharaohs - Little Red Riding Hood
  •  Box Tops - The Letter
  •  Del Shannon - Keep Searchin’
  •  Jefferson Airplane - White Rabbit  
etc. Peste 100 de piese superbe.

Pe locul 1 în topul fricilor mele este frica de stomatolog. Mă doare o măsea și mă enervează asta. O amân de multă vreme. Până la urmă prind ură pe faptul că măseaua îmi distruge momentele frumoase din viață, așa că mă programez la un cabinet găsit pe google. Cu o săptămână înainte de a ajunge pe scaunul dentistului sunt terifiat, nu îmi mai arde de nimic. În ziua programării frica ajunge la cote de paroxism, îmi îngheață mâinile și picioarele, mintea îmi este tulbure, simt că îmi controlează altcineva corpul și mintea. Merg spre cabinet și mă rog să fie închis, mă rog să fi greșit ăia și să fiu programat în altă zi. Dar nu se întâmplă asta. Intru, asistenta mă poftește să iau loc pe scaun. Miroase a cabinet stomatologic. Mi se taie picioarele, mi se oprește respirația, mă ia durerea de intestine, transpir. Doctorul citește radiografia. Este voinic, ar putea fi luptător în circuitul WWE. Vorbește plăcut și încearcă să mă liniștească. Mă gândesc la Lincoln Clay cum omoară oameni, încerc să mă detașez. Îmi face anestezie. Jumătate de oră îmi sfredelește în măsea cu tot felul de freze. Doctorul mârâie nemulțumit. Eu deja nu mai știu de mine. Sunt în agonie. Stinge lumina și spune: "Vă mai fac niște anestezie și o scoatem. Nu o putem salva.". Cade cerul. Cu un obiect metalic îmi sapă la rădăcina măselei pentru a o despărți de gingie. Este foarte neplăcut. Apoi apucă cleștele și trage. Măseaua nu vrea să iasă. Are rădăcini sinusoidale. Îmi taie măseaua și încearcă să mi-o scoată pe părți. Durează jumătate de oră. Nu simt mare lucru, doar frică puternică. Teamă de necunoscut. De durere. De moarte. Până la urmă reușește. Îmi prescrie antibiotice. Mă întreabă dacă fumez. Îi fac semn că nu, dar duc degetul mare la gură, simbolizându-i că mai beau. Îmi spune: "Trebuie să răbdați". N-am băut nimic o săptămână, iar când s-a terminat perioada am băut cu mare bucurie o sticlă jumătate de vin alb demisec. Plătesc banii pentru extracție și plec. Am un pansament în gură și nu pot vorbi. Am sânge închegat în gură și gust de putrefacție. Ușor, ușor trece anestezia și încep durerile. Dar frica a trecut. Sunt ok acum.

Slavă Domnului că avem week-end și ce bine că există rugby. Trei partide senzaționale sâmbătă dimineața. Nevasta a plecat cu copiii de acasă și va veni abia la ora 20. Mănânc cu jumătate de gură, mă uit la sportul cu balonul oval, dorm la prânz, citesc. Iar când ajung acasă nevasta și copiii, mă sui în mașină și plec singur prin oraș, fără o destinație anume. Îmi cumpăr o sticlă de vin pentru când o să termin antibioticele, mă duc pe la Lidl să cumpăr zacuscă din Macedonia de Nord (pur și simplu minunată, 14 lei un borcan). Lângă Lidl-ul dinspre Cernica sunt terenuri de tenis. Încarc marfa în portbagajul mașinii și aud strigând: "Domnu! Domnu!". Pe mine mă strigă, un om ce juca tenis. Sunt trist pentru că nu mai sunt strigat: "Băiatu! Băiatu!". Dorește să-i dau mingea dată peste gard. Gardul e destul de înalt, locul unde a aterizat mingea este destul de departe. Iau mingea și arunc puternic, trece de gard. Se miră și omul, îmi mulțumește. Mă mir și eu că nu m-am pleoștit de tot. Plec mai departe. Caut să mănânc undeva. Ascult Romantic FM în mașină. Dau peste o piesă foarte frumoasă. Cocoon - Miracle. Francezi care cântă în engleză. Ajung la Flamingo A-Go-Go și comand ca deobicei un lone star burger și creveți la grătar. Se apropie de miezul nopții, în local mai este doar un singur cuplu de tineri. Se aude Patsy Cline cu piesa Crazy. Mănânc pe îndelete, apoi plec spre casă. Toată lumea doarme, eu nu pot adormi înainte de 3 pentru că am dormit la prânz. Citesc din Haruki Murakami în bucătărie.

8 comentarii:

  1. Frica ca-mi va plesni capul:
    Viata in blocul meu e de ani buni o chinuiala - bloc de bormasinisti, de ciocanari, cu predilectie catre orele matinale. Chiar si la sase dimineata poti auzi ciocaneli sau huruit de bormasina.
    Niste oameni pe care nu ii cunosti te condamna la insomnie, la dureri de cap, la zile in care nu iti mai arde de nimic.
    Noaptea tot galagia domina: urla alarma de la un magazin, urla cocalarii cartierului sau isi dau manelele la maxim.
    Din sapte zile cat are o saptamana poate reusesc sa dorm bine doua sau trei. In celelalte simt ca imi plesneste capul.
    ...............
    Frica de singuratatea totala:
    Cu cat inaintezi in varsta observi ca prietenii se risipesc in toate zarile. Unii au emigrat si s-au rupt toate legaturile. Altii s-au insurat, altii s-au lipit la fel si fel de gasti si socializeaza in cerc inchis.
    Altii au devenit chiar nesimtiti:
    (Cel mai bun prieten din copilarie m-a invitat la o bere doar ca sa-mi ceara sa-l imprumut cu 300 de lei. Apoi s-a facut nevazut).
    Ajungi sa mergi singur la concerte, teatru, film. Te simti ca o fantoma, ca personajul lui Chaplin pierdut prin oras.
    ................
    Frica de ignoranta totala:
    Am avut blog de teatru - vizualizari putine, comentarii deloc.
    Am postat pe FB desene, picturi (creatii proprii) - abia au luat 4-5 like-uri.
    Am scris cartea cu Bucurestiul Vechi - au rasfoit-o poate 10 persoane.
    In schimb, cand toti mediocrii si toate proastele posteaza cate un selfie imbecil vezi si cate 300 de like-uri, zeci de comentarii, entuziasm.
    Te uiti in ecran si te intrebi singur: "Chiar am ajuns ultimul om ??"
    ...............
    Lista fricilor si a iritarilor poate continua la nesfarsit. Lumea de azi iti ofera surse aproape non-stop.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La tine nu e teamă, e pur și simplu o tristețe incomensurabilă, provenită dintr-o inadaptare la vremurile actuale.

      Ștergere
  2. În primul rând vad ca repeți aceeași chestie cu copiii. Este adevarat că mai târziu în viață vor avea parte de lucruri mult mai urâte și vulgare decât Mortal Kombat, dar acum sunt la vârsta când tu controlezi la ce au acces iar dacă ai fi insistat să aiba acces la cât mai multe lucruri potrivite vârstei lor, educaționale, pozitive, etc. atunci poate că ar fi avut alt comportament și nu ar mai fi dat unul cu altul de pământ iar în viitor, cand nu tu oricum nu vei mai putea opri valul de mizerii cu care se vor confrunta, poate că i-ar fi făcut altfel față și ar fi încercat să mai filtreze din ele nu să le accepte pe toate ca lucruri normale. Faptul că tu ai văzut o revistă porno în clasa a III-a nu ți-a folosit la nimic bun. Primul meu contact cu școala, în septembrie 1986, clasa I, a însemnat și primul contact cu înjurături, cuvinte gen pula, pizda, floci și altele asemenea, ceea ce nu a fost ceva benefic (vorbesc buruienos și în prezent și nu e nicio mânndrie în chestia asta).
    Asta e o mare temere a mea: să nu o ia copilul pe căi greșite pentru că eu nu am știut să îi arăt drumul bun și să îi explic astfel încât să înteleagă pericolele la care se expune pentru că a făcut niște alegeri proaste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem în concediu. Îi trimit soacrei pe whatsapp poze cu copiii. Îmi spun: "Să vezi ce se bucură că suntem într-un loc așa frumos.". Ea îmi răspunde: "De ce nu au copiii căciulă? Vrei să ajungă la spital?". Așa și tu. Scriind asta îmi zic: "Să vezi ce o să-i placă lui Eufrosin, am băgat și muzică. O să fie bucuros când va vedea, mai ales că intră zi de zi.". Când colo, Eufrosin s-a transformat în Prințesa Urbană și mă ia la pulă.

      Ștergere
    2. Despre muzica din Mafia mi-ai vorbit în particular de o mie șapte ori. Nu am spus că nu mi-a plăcut textul. Nu cred că îți dorești comentarii de genul: "Uau Gibreel!! Ai scris impecabil! Mi-am făcut un tatuaj pe talpă cu textul acestui post!! Mai scrie unul identic pentru ca mai am o talpă liberă!" Am sesizat (pentru a câta oară) relaxarea și chiar mândria cu care expui tu povestea asta cu jocuri 18+ și copiii mici. Aici am gasit ceva de comentat, nu cred că am fost deplasat, nu te-am luat la pulă, nu știu cine e Prințesa Urbană și nici nu vreau să știu, m-am bucurat când am văzut noul text, îmi place foarte mult dar chestia legată de copii a fost singura pe care am comentat-o pentru ca am putut să o leg de o temere reală a mea și mi s-a părut relevant în contextul dat. Scuze.

      Ștergere
    3. Am înțeles. Spune-ne, te rog, relația ta cu stomatologul care este? Îți este frică?

      Ștergere
  3. Nu îmi este frică dar nici nu îmi place. Am probleme cu dinții de pe la 17 ani. Am fost de câteva ori la stomatolog, am avut parte de o extracție mult mai urâtă decât a ta (ca să îmi pun implant acum ar trebui să mi se facă adiție de os (reconstrucția osului mandibulei în zona în care a fost efectuată extracția). Mi se pare foarte incomod să stai cu gura căscată la maxim și mi se pare extrem de enervant faptul că trebuie să te duci de 5-6 ori pentru orice problemă.

    RăspundețiȘtergere