Scandinavia

În acest an, la aniversarea zilei mele de naștere, am renunțat la mese îmbelșugate alături de familie, prieteni, colegi de muncă, în detrimentul unei experiențe. Mi-am dorit de multă vreme să ajung în Scandinavia, așa că pentru ziua mea mi-am făcut cadou patru bilete de avion dus-întors către Malmo, Suedia. Eu, nevasta, fiul cel mare, fiul cel mic, aceștia doi din urmă călătorind în premieră pe calea aerului.

N-am avut evenimente cu avionul, copiii s-au bucurat de zbor, am ajuns cu bine la Malmo și încă din primele secunde am fost loviți de prețurile cam piperate din această zonă. Ne-am oprit la automatul de bilete și am plătit călătoria cu autocarul de la Sturup (așa cum mai este cunoscut Aeroportul din Malmo) până în centrul orașului Malmo. Dus-întors aeroport Malmo - centrul Malmo aproape cam cât a costat dus-întors drumul cu avionul București - Malmo, dar când mergi în străinătate la distracție nu este bine să îți faci astfel de gânduri și să te amărăști inutil. Dacă nu vrei să cheltuiești bani, mai bine stai acasă.

Privim pe geamul autocarului la pădurile de foioase și casele risipite din zonă, autostrada foarte puțin circulată ne duce către Malmo, în care de cum intrăm avem revelația miilor de biciclete, fie aflate în grădinile din fața blocurilor de locuit, la suprafața stațiilor de metrou, sau în mers pe pistele special amenajate. Autoturisme extrem de puține. Ajungem la hotel, ultra central, 13 etaje, recepționera extrem de politicoasă cu piercing în nas, nu ne cere absolut niciun document în niciun moment al șederii noastre. În holul hotelului se aude o melodie extrem de plăcută și liniștitoare. Apelez la Shazam, este vorba despre Andrew Bird - Manifest. Camera este foarte plăcută, curată, modernă. Ne surprinde faptul că deși este o cameră de hotel normală are dotări pentru persoanele cu handicap. De fapt pe tot parcursul excursiei am observat foarte multă atenție pentru cei mai puțin norocoși dintre noi, care aici sunt tratați ca niște persoane normale, asigurându-le accesul cât mai facil peste tot. 

Am ieșit la o plimbare prin oraș, dând nas în nas cu civilizația. M-au impresionat șoferii, opreau la 5 metri de zebră și așteptau răbdători să traversezi. Fără claxoane, fără înjurături. Nu am întâlnit nicăieri mașini pe trotuar, nici în zone centrale, nici în zone mai periferice. Pe bulevarde nu lasă nimeni mașina pe intermitente ca să meargă până la farmacie, nimeni nu ridică nimănui ștergătoarele, pentru că nu are de ce. Respect maxim pentru om, pentru cel de lângă tine. Bulevarde întregi unde pietonii merg nestingheriți, un vis pentru orașele mari din România. Nu am văzut nicăieri case de pariuri, magazinele la ei sunt mult mai rare decât la noi. Am intrat duminică într-un Lidl, aveau marfă berechet, dar era pustiu. Se pare că la noi încă se resimte foamea, înainte nu aveam, acum avem și trebuie să răzbunăm momentele de când nu aveam. Mă plimbam prin Malmo și îmi dispăruse orice urmă de patriotism. Avem și noi carne de porc, au și ei. Avem și noi seturi Lego, au și ei. Avem și noi PS5, frigidere, mașini mișto, au și ei. Dar noi nu avem civilizație, ei au. Ei sunt mai civilizați, mult mai civilizați. De ce? Nu știu. 

Copiii cam țipau de foame, așa că i-am păcălit că mergem imediat la restaurant, dar desigur am vizitat o bună bucată din Malmo, iar apoi mă prefăceam că nu-mi convin restaurantele, că sunt fie prea scumpe, fie cu mâncare necorespunzătoare, fie prea aglomerate, fie prea goale, ca să mai câștig timp de vizitat. Pe la lăsarea serii am intrat în localul numit Fridays aflat în zona Lilla Torg (centrul lor vechi). Fridays este un local în genul celebrului Ruby Tuesday din București, de pe Decebal (din păcate s-a desfințat), adică bazat pe burgeri, coaste, fripturi de vită, sosuri, dresinguri. Atmosfera foarte prietenoasă, canapele, muzică bună, veselie, lume destinsă pe la mese. Am ales să servim (cui?) trei cine la Fridays, pentru că suntem consecvenți când ne place ceva, nu suntem deschiși la noi încercări care pot fi mai valoroase. Nu ne place riscul, ne mulțumim cu ce avem. Vreți să știți ce am servit la Fridays? Într-o seară am luat somon cu legume, în altă seară am luat friptură de vită maturată, iar în a treia coaste de porc cu un piept de pui peste ele. Am băut beri Carlsberg la draft de 400 ml, la un preț de 32 lei/porție echivalent în banii noștri. Chelnărițele din local erau foarte frumoase. Blonde. Ochi albaștri. Înalte. Suedeze. Rasa ariană. Foarte frumoase. Mi-am amintit de un vecin de la noi din bloc, de nea Valter, povestea unor băieți mai mari: "Bă, am futut o suedeză la mare, excelentă a fost.". Pe vremea aia eram copil, era pe la sfârșitul anilor '80, nu am înțeles prea bine ce dorea să spună nea Valter. Dar acum mi l-am închipuit pe nea Valter în tinerețe cu o fată în genul chelnărițelor de la Fridays din Lilla Torg, Malmo, și i-am dat dreptate. Suedezele sunt foarte frumoase. Înainte veneau la noi la mare, acum se duc în Bulgaria sau Grecia. Dar asta fac și mulți români. La cina de ziua mea, nevasta le-a spus ospătărițelor că mă aniversez, iar acestea au venit la masă cu o prăjitură în care erau puse artificii și mi-au cântat toate, dar au cântat extrem de frumos, pe voci. Erau talentate. Le-am lăsat tips direct din POS, aveai opțiunea asta, la ei totul e pe card, bani virtuali.

Într-o dimineață după ce am servit mic dejunul la restaurantul de la etajul 2 al hotelului (bufet suedez în Suedia) am plecat spre plajă. Malmo are ieșire la Marea Baltică. Zona de plajă este foarte liniștită și deloc comercială, are pontoane și poți intra în apă. Nu mică ne-a fost mirarea observând un bărbat în slip care s-a aruncat în apa rece (temperatura aerului era de 7 grade). Am stat pe treptele de lemn ale pontonului și ne-am uitat și noi la mare, alături de alți oameni, extrem de liniștiți, surprinzător nu punea nimeni manele la telefon. Tot uitându-ne la mare ne-au venit poftele, dictate de creier, nu de o necesitate obligatorie. Copiii și mama lor și-au dorit să mănânce înghețată, iar mie mi-a venit pofta să beau o bere. Am găsit o mică cârciumioară și ne-am îndeplinit visul. Aici am dat peste un om extrem de politicos (ca peste tot de altfel) și i-am spus de unde sunt. M-a întrebat care e cea mai populară bere în România și i-am spus că Ursus. De asemenea i-am spus că la noi lângă București se produc mărci populare precum Carlsber și Tuborg, iar el mi-a spus: "My friend, this is Sweden, not Denmark. I'll give you a swedish beer.". Mi-a dat o Hyllie Lager, produsă chiar în Malmo. O bere excelentă, băută pe terasa de afară, sub soarele prietenos al primăverii scandinave. Făcând imediat conversia în lei și realizând că echivalează cu 38 de lei, am tras mult de bere, mai luam câte o gură, mă mai uitam visător în zare. 

După ce am băut berea, iar ceilalți au mâncat înghețata, am pornit spre Malmöhus (Castelul Malmo) care s-a dovedit a fi un muzeu extraordinar și variat, adăpostind laolaltă animale împăiate, machete ale dinozaurilor, tablouri, lucrări abstracte, acvarii cu animale marine vii, galerii de modă, colecție de autovehicule vechi etc. Am privit multă vreme la tablouri incredibil de frumoase și mi-aș fi dorit să fie cu mine și prietenul Florin M., specialist în pictură, ca să privim împreună lucrări de Frans Floris, Isack van Ostade sau Alexander Roslin, iar apoi el să facă recenzii ale celor văzute. 

Chiar în dimineața zilei mele de naștere, după ce am mâncat un ou fiert, trei felii de șuncă, trei de schweitzer, un cârnat, o chiflă și am băut un ceai de mușețel la bufetul suedez de la hotel, am pornit către gară și am luat trenul către Copenhaga, capitala țării vecine, Danemarca. Malmo și Copenhaga sunt despărțite de Marea Baltică, peste care trece minunea arhitecturii moderne, Podul Øresund, pod peste mare care la un moment dat ajunge pe o insulă artificială, drumul continuându-se prin tunel. Civilizație. Altă lume. Am prins trenul în ultima secundă, după ce am cumpărat bilete de la automat, iar în 30 de minute pășeam într-o nouă țară, Danemarca. Imediat, peste drum de gară, copiii au găsit un magazin Lego, iar pentru că ne aflam chiar în țara Lego, mama lor (nevastă'mea) le-a făcut bucuria și le-a cumpărat câte un omuleț, să aibă amintire. Iar apoi am vizitat clădirea Primăriei și mi-am amintit și eu de Institutul la care am lucrat și am povestit pe blog mai demult. Iar de la Primăria Copenhaga am pornit pe celebrul pietonal Stroget, incredibil de lung, cu multe magazine, restaurante și clădiri vechi, care ne-a scos într-o piață largă și foarte frumoasă. Ne-am plimbat multă vreme pe străzile din Copenhaga și priveam și noi încântați, ca niște turiști din Europa de Est, care au venit într-o țară bogată și civilizată. M-am gândit să beau o bere, dar convertind coroanele daneze în lei și constatând că un draft de bere costă 50 de lei, m-am lăsat păgubaș. Dar în schimb am luat vaporașul și ne-am plimbat până în largul Mării Baltice, iar apoi pe canalele ce străbat Copenhaga, admirând clădirile capitalei daneze. Nyhavn, portul vechi din Copenhaga. Emblematic, cu clădirile sale multicolore. Se află pe toți magneții, pe toate vederile și în inimile tuturor celor ce vizitează orașul danez. Cu adevărat superb. 

Mi-am dorit să merg în Fristaden Christiania, iar Google Map ne-a dus fix acolo. O zonă liberă, unde se strâng băieții să bea, să fumeze, să mai facă un foc și să stea la o discuție filozofică. Am mers fără probleme printre tarabele unde oameni de culoare te îmbiau cu punguțe cu iarbă, în sunetele muzicii rap, la umbra unor clădiri desprinse parcă din jocurile video, lângă un lac pe care pluteau lebede și rațe sălbatice, printre zeci de grafiti și oameni de tot felul. O atmosferă care mi-a plăcut mult, deși nevasta m-a certat cu asprime pentru că am dus copiii într-un asemenea loc infam. Dar nu am cumpărat nimic, doar ne-am uitat, iar copiii trebuie să știe ce este pe lumea asta, așa că mi-am susținut punctul de vedere. Am vizitat și magazinul cu produse locale de tot felul al celor din Christiania, până la urmă a fost o experiență inedită, care ne-a învățat câte ceva despre lumea în care trăim.

Pe seară, la gară în Copenhaga, ne-am panicat puțin. Nu vedeam niciun tren către Malmo, iar noi trebuia să ne întoarcem în Suedia, unde aveam cazarea. Am bâjbâit minute bune, ne-am plimbat de colo-colo, iar nevasta m-a sus să-l intreb pe un bătrân care mătura peroanele de un tren spre Malmo, dar eu, in felul meu superior i-am răspuns: "Ce crezi că poți afla de la măturătorul ăsta? Crezi că știe el engleză sau despre trenuri spre Malmo?", așa că nevasta s-a dus singură la el și l-a întrebat, iar măturătorul cu păr alb i-a răspuns într-o engleză excelentă că un tren spre Malmo pleacă în fix două minute de la un peron aflat la oarecare distanță de noi, așa că i-am mulțumit bătrânului și m-am rușinat pentru că l-am judecat greșit și am fugit să prindem trenul indicat (care la fel ca în România are indicator capul de linie, nu orașul cel mai apropiat), care ne-a dus la destinația dorită. A fost o experiență superbă chiar de ziua mea, eu iubesc mult trenurile, iar acum mergeam cu un tren super modern între Danemarca și Suedia și îmi dădeau lacrimile de atâta bucurie, conștientizând că există atâta frumusețe pe lumea asta.

În ultima zi, cum aveam avionul pe seară, ne-am mai plimbat pe străzile din Malmo. Bătând orașul în lung și lat am ajuns la St Pauli kyrka (adică Biserica Sf. Pavel cum am zice noi). În biserică erau doar doi oameni, niște sunetiști care trăgeau fire și încercau ceva instrumente electronice destinate muzicii. Biserica, de fapt o catedrală, mare, înaltă, arăta superb. Oamenii ne-au salutat, noi am luat loc în catedrală și căscam gura. Deodată s-au aprins toate luminile, iar unul dintre oameni a rostit doar atât: "Pink Floyd - Welcome to the machine", iar imediat s-au auzit acordurile celebrei piese. Muzica cânta, iar cei doi se deplasau prin biserică, probabil sondând acustica. Apoi au pus piese ale celebrului Jan Michel Jarre, care parcă erau făcute special pentru acel moment, când patru turiști stăteau singuri într-o biserică aflată la mii de kilometri distanță de casa lor. Când ne-am ridicat și am dat să plecăm, unul dintre oamenii responsabili cu muzica s-a îndreptat spre noi și ne-a dăruit o lumânare groasă. Ne-a zâmbit prietenește și ne-a salutat.

Din nou pe aeroportul din Malmo, totul se termină unde a început. Cu părere de rău plecăm spre casă. Controlul bagajelor. Rucsacul meu. Vameșul suedez mă oprește la un control suplimentar. Ceva nu este în regulă. Îmi confiscă pasta de dinți și trece din nou rucsacul prin filtrele cu inflaroșu. Tot nu e bine. Îmi desface totul, îmi înșiră toate hainele pe benzile din aeroport. Tot nu e bine. Ajunge și la punga cu rufe murdare, nu contează, înșiră chiloții murdari și ciorapii la discreția tuturor. Opa! Dar ce avem în tricoul acesta murdar? Ce să avem, domnule vameș? O lumânare de la biserică. Asta nu era în regulă. A râs, mi-a urat drum bun, mi-a lăsat și lumânarea. Nici n-aș fi plecat fără ea, era cadou de la omul care a pus "Welcome to the machine" în biserica din Malmo. Mi-am strâns chiloții murdari și am trecut ieșirea din Suedia. Înapoi spre România, cu avionul.

picture or it didn't happen

Traficul de vineri seară în Malmo. 

Bere Hyllie Lager băută în vecinătatea Mării Baltice.

Tablou al lui Isack van Ostade , de la 1640. Școală rurală.

Primăria Copenhaga.

Nyhavn, portul vechi din Copenhaga.

Fristaden Christiania.

St Pauli kyrka și unul dintre sunetiști.