Decizii

La coadă, într-un cunoscut supermarket bucureștean, omul din fața mea ține în mână o sticlă de vin alb și o pungă de crochete cu brânză. Ajuns la casă, le pune pe tejghea și scoate din buzunarul treningului un teanc de hârtii de 1 leu, pe care le numără de zor. Cere și un pachet de țigări, fapt care pe mine mă enervează la culme, pentru că și acum casiera este nevoită să plece la o altă casă și să caute marca cerută, iar cei de la coadă pierd vremea aiurea. Între timp clientul se tânguiește, vorbind cu sine: "Să vedem dacă îmi ajunge și de mâncare...". Între timp se întoarce casiera cu pachetul de țigări dorit, scanează produsele, îi comunică omului prețul final, iar acesta cu o tristețe iremediabilă (ca să-l cităm pe Topârceanu), îi comunică femeii: "Nu, nu am bani și de astea (indicând crochetele), rămân doar vinul și țigările.". Casiera, impasibilă, stornează crochetele cu brânză, și le pune liniștită pe banda din spatele ei. Eu, fiind zi de salariu, am mai multe produse în coș, așa că îi fac semn tânărului drăguț din spatele meu care cumpărase doar o pizza congelată, să treacă în fața mea. Acesta îmi mulțumește de o mie de ori, de ca și cum ar fi mirat că mai există omenie pe lume, iar eu mă gândesc la soarta amară a oamenilor care renunță la mâncare în detrimentul băuturii și al țigărilor. Sunt mulți asemenea cetățeni la noi, abrutizați de sărăcie, de nevoi, care ghidându-se după sintagma "Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie.", beau și fumează, ținându-se pe ei în foame, sau chiar mai rău, pe copiii lor. Unii mai sunt și asistați social. Cine e de vină? Cetățeanul? Societatea? Lumea în care trăim? Nu știu, nu sunt aici ca să judec eu, am povestit doar ce am văzut.