Cartofi prăjiți

Strigător la cer prețul cartofilor prăjiți prin fast-food-uri și restaurante. Pe la localurile cu vânzare rapidă plătești 10-12 lei pentru 100 de grame de cartofi congelați, pe la un restaurant chiar și 20-25 de lei pentru 100-150 de grame de cartofi prăjiți. Și nu sunt făcuți nici pe departe ca la carte, cât despre uleiul folosit la prăjeală nici să nu mai vorbim. Pe de altă parte, rigorile societății impuse de milenarii ăștia care vor să trăiască cât mai sănătos au dus la prăjirea cartofilor în friteuzele cu aer cald, așa-zisele air fryer. Chiar și eu mi-am cumpărat pentru folosirea la domiciliu. Fac cartofi prăjiți la air fryer. Pișat! Nu se compară cu gustul autentic al cartofului prăjit. Suntem mai sănătoși dacă mâncam de la air fryer? O pulă! Încet, încet se ridică valul de ceață de pe ochii noștri, realizăm că ce făceau predecesorii noștri era mai natural. Revenim la origini. Cu 15 lei am cumpărat 2,5 kg de cartofi și 1 kg de ulei. Am rugat-o pe nevastă să curețe cartofii, timp în care am delectat-o cu muzică de calitate. I-am zis: „Îți voi pune o melodie de la prietenul meu Ionescu!” și i-am citit și mesajul lui Ionescu referitor la piesă, pe care mi-l dăduse cu câteva seri înainte: „fă-ți un bine și dacă ai început ziua cu eye in the sky închei-o cu spirits in the night- manfred mann. închide luminile, închide ochii, ai grijă să fie versiunea de pe album, de 6 minute jumate”. Am un wok de fontă în care am pus tot litrul de ulei la încins. Nevasta s-a ocupat și de tăierea cartofilor, în timp ce youtube music punea tot felul de piese pornind de la piesa recomandată de prietenul meu Ionescu. La un moment dat a fost piesa When the Levee Breaks și i-am spus nevestei: „Ăștia sunt Led Zeppelin, formația preferată a lui Eufrosin Potecă.”, iar nevasta a zis: „Nu Pink Floyd îi plac lui?”, iar eu am zis: „Îi plac și Pink Floyd, dar eu ți-am zis care e formația lui preferată.”. Nevasta a clătinat neîncrezătoare din cap. Cartofii sfârâiau în wokul de fontă. Eu mi-am turnat un pahar de whisky. Johnny Walker Double Black. Nu e un whisky rău, dar nu are personalitate. Nevasta stă în celălalt capăt al mesei și dă tap tap la telefon, se uită la tot felul de reel-uri, motivante în accepțiunea ei. Eu mai sorb din whisky și ascult muzică. La un moment dat vine piesa Shine On You Crazy Diamond. Îi zic: „Uite, ăștia sunt Pink Floyd!”. Iar ea, radiind de bucurie exclamă: „Ți-am zis! Ăștia sunt preferații lui Eufrosin Potecă! Are și tricou cu ei!”. Nu am mai contrazis-o pentru că oricum nu mi-ar fi dat dreptate și nu se pricepe prea bine la acest gen de muzică. Cartofii prăjiți au ieșit excelenți! Cu 15 lei am mâncat toți patru și au mai și rămas. Iar uleiul îl voi folosi și a doua oară la prăjit, deci următoarea tranșă de cartofi mă va costa 8-9 lei. Două kile jumătate!