Nevasta nu a părut impresionată de ultima noastră excursie, la Cetățuia Măgura, dar când am adus vorba de o altă călătorie culinară, era deja la mașină, pentru a fi sigură că de data asta nu mai rămâne acasă. Însă acum a rămas acasă fiul cel mare, care a preferat, după cum e și normal, o întâlnire cu prietenii lui, la mall. Așa se întâmplă cu copiii, cresc, își fac propriul anturaj, uitând de bătrânii lor părinți. Încă ne mai bucurăm de fiul cel mic, așa că am pornit toți 3 către o nouă aventură. Pentru că nevasta a fost nou venită în grupul nostru, i-am impus de la început că va trebui să plătească masa. Nu doar a noastră, a oamenilor, ci și a mașinii, care era pe roșu la benzină. S-a conformat, făcând plinul la benzinăria RBC de pe DN1, iar apoi ne-am îndreptat către orașul Boldești-Scăeni, din județul Prahova, cunoscut celor care au frecventat orele de geografie din gimnaziu pentru extragerile de țiței din zonă. În preajma localității chiar am putut observa câteva sonde, dar și multă viță de vie, plantată în terase, pe dealurile din zonă, unde șoseaua șerpuia, ducându-ne către vârf unde se afla și obiectivul nostru, Casa Seciu, un han despre care am citit pe internet și unde ne-am propus să mâncăm în această zi de sâmbătă.
Deși suntem hămesiți, aruncăm mai întâi o privire în jur, observând havuzul cu pești aurii și fântână arteziană, grădinile foarte bine întreținute ale localului, unde se poate servi masa (nu a fost cazul nostru, fiind o zi ploioasă), priveliștea uluitoare către vale. Ne-am îndreptat către clădirea principală, unde am fost întâmpinați încă de la intrare de un servitor căruia i-am spus că am vrea să mâncăm ceva, drept pentru care ne-a condus într-o sală de mese foarte elegantă. Nu am putut să nu observ de prima dată fața de masă albă. În ultima vreme restaurantele nu mai practică față de masă, servindu-ți mâncărurile pe niște hârtii pe care deobicei este scris meniul, ceea ce nu mi se pare deloc elegant.
Felul 1: ciorbă de burtă (fiul cel mic), supă de dovleac cu jumări de rață (nevasta), ciorbă de burtă (eu)
Felul 2: schnitzel cu sos de ciuperci (fiul cel mic), schnitzel cu sos de ciuperci și legume la tigaie (nevasta), pastramă de berbecuț cu mămăligă și murături (eu)
Politețe la servire, preparate foarte gustoase, am mâncat atât de bine încât nici n-am mai putut cere desert, deși ospătarul ne-a îmbiat. Singurul impediment în astfel de situații, șofer fiind, este că nu pot bea alcool. Am băut un suc după pastrama de berbecuț. Cum vine asta? Jenant.
Nevasta a fost foarte încântată de toată atmosfera, încât i-a spus ospătăriței să pună un tips de 15%, iar aceasta a fost atât de fericită de ne-a mulțumit de vreo 10 ori, cu plecăciuni cum am văzut că fac japonezii prin filme. Mai rămânea să spună: “Arigatou gozaimasu!”. Ne-a condus cu plecăciuni până la ieșire, chestie care ne-a stingherit oarecum, noi nefiind obișnuiți cu asemenea comportament. Și mie mi-a plăcut mult la Casa Seciu, loc primitor, ai ce vedea în jur, serviciu bun, mâncare de calitate și foarte variată, nicidecum doar obișnuita ceafă de porc cu cartofi congelați dintr-un restaurant banal. Chiar și modul de punere în farfurii a fost unul inteligent și atrăgător pentru client.
Cu burțile pline ne-am hotărât să vizităm Zoo Ploiești, aflată în localitatea Bucov. Chiar dacă afară ploua mocănește. Era cam ora 18. Grădina Zoologică pustie, dar porțile deschise. Nu era nimeni care să ne taie bilete, așa că am intrat fără să plătim. Pustiu pe alei, nici angajați, nici alți vizitatori. Doar animalele stăteau cuminți în cuști, unele mâncau nebăgându-ne în seamă (de pildă iepurii și zebra), altele se uitau curioase la noi (căprioara și maimuța), iar deodată a început leul să ragă foarte puternic. Se auzea de undeva, dar nu-i găseam cușca. Nevasta a înaintat ipoteza că poate a scăpat din cușcă și umblă liber prin grădină. Eu m-am gândit că ar putea să ne mănânce, iar lumea va afla despre noi la Știrile de la ora 5: “Trei turiști sfâșiați de leu la Grădina Zoologică din Ploiești. Atenție, urmează imagini cu puternic impact emoțional!”. Ploua din ce în ce in ce mai tare și parcă se lăsa noaptea. Pustiu în continuare. De undeva, nevăzut, leul răgea. Am ajuns la urși, care erau în număr de trei și pășteau iarbă. Nevasta a spus că poate sunt stricați la burtă. Am mers după sunet și am ajuns la lei, care erau în spatele gratilor. Trei lei, destul de nervoși. Nevasta a observat un soc în spatele cuștii leilor și s-a dus să culeagă flori pentru socată, în timp ce eu și fiul cel mic priveam felinele, chemându-le cu apelativul prostesc deseori folosit de oameni în cazul tigrilor, leilor, leoparzilor: “Pis, pis, pis…”. A ieșit o socată foarte bună peste câteva zile, a făcut nevasta vreo 20 de litri, am băut după pofta inimii. Socată din soc aflat în spatele cuștii leilor. Am mai vizitat noi ce am mai vizitat, tot singuri prin Zoo, iar apoi am ieșit. Am dorit să plătim, dar tot nu era nimeni. Poate că angajații plecaseră acasă și uitaseră porțile grădinii deschise. Am plecat și noi spre casa noastră, dar cu un mic ocol. Am luat-o spre Valea Călugărească și Albești-Paleologu și de acolo ne-am întors pe A7 și A3. Ne-am întâlnit acasă cu fiul cel mare, care nu a părut impresionat de peripețiile noastre.
 |
| belvedere de la Casa Seciu |
 |
| pastramă de berbecuț cu mămăligă |
 |
| urși păscând |
 |
| zebra, un animal foarte rar în țara noastră |
