Sambata seara

 de kitzi

E sambata seara.. si ma gandesc.. de ce sa nu scriu si eu ceva? Poate ma publica Gabriel pe Nopti si zile? S-o fi saturat lumea de atata cultura de la falsul Ionescu, la fel si de falsul intelectual care isi petrece zilele in Lidl scriind despre Dumnezeu stie ce. Nu am eu mare talent sa va povestesc care Lidl e mai tare si unde au promotiile mai bune, nici nu imi fac poze in magazin, nici despre carti nu am ce povesti daca nu citesc decat Game of Thrones din ianuarie incoace, dar.. de ce sa nu incerc? E sambata seara.. si sunt singura acasa. Am refuzat o invitatie de a merge in Andorra 2 zile pe motiv ca sunt prea obosita si odata ce prietenul meu (care da, s-a dus in Andorra) a iesit pe usa, am inceput sa dansez de bucurie ca am toata casa si tot week-endul pentru mine. Ca sa ne intelegem, imi place foarte mult sa fie acasa si sa ne petrecem timpul impreuna.. la fel de mult cum imi place sa plece din cand in cand si sa ma bucur de un sfarsit de saptamana singura acasa. Cum la mine e mereu saptamana iberica de la Lidl, pentru cina am cumparat niste creveti pre-fierti, o sticla de vin alb si am decis sa ma bucur de aceasta minunata seara in liniste. Nu imi amintesc cand a fost ultima data cand am cumparat vin alb si de altfel astazi nici nu stiam ce sa aleg, asa ca am luat un vin ordinar care promitea ovatii, pentru ca mai nou am o colega britanica (si alcoolica, dar nu sunt Gabriel ca sa va povestesc in ce hal a ajuns lumea la ultimul eveniment corporatist numit “Summer Party” desfasurat saptamana trecuta) care adora aceasta bautura si usor mi-a insuflat sentimentul. Pe vin am dat 1.80 euro, deci este un vin la care Gabriel nici nu s-ar uita, dar nici nu ma intereseaza, pe el nu il servesc cu nimic. Am pus crevetii in tigaie (poza 1) si intre timp am desfacut sticla de vin. Nu vroiam sa il diluez cu gheata, dar la cele 30 de grade mi-era ca o sa se incalzeasca mult prea repede, asa ca pietrele pentru congelator pe care tocmai le-am cumparat de pe Amazon, in sfarsit pot fi testate. Mi-e lene sa caut link-ul pentru exemplificare, cautati voi daca aveti curiozitatea. Cat se incing crevetii in tigaie, profit sa fac o poza la sticla de vin si vederea asupra Barcelonei (poza 2), oras care mi-e a doua casa (sau poate chiar a ajuns prima?) de vreo 5 ani si pe care Gabriel l-a vizitat in urma cu 6 ani. Stiu asta pentru ca ne-am intalnit intamplator in aeroport cand el pleca in concediu, iar eu lucram in aeroportul din Otopeni! Sunt convinsa ca o sa il ating la coarda sensibila cu poza asta, ca acum cu 2 copii si nevasta acasa, nu mai pleaca el pe nicunde.. in afara de Lidl, ca.. ce sa-I faci, viciul e viciu. Pozele cu rezultatul final, cu mancarea pe care eram gata sa o servesc (cui?) sunt destul de naspa, pentru ca intre timp vorbeam la telefon cu o prietena corporatista aflata in Turcia, da va asigur ca nu a mai ramas mai nimic din acei creveti. Acum 6 ani cand am calcat prima data pe taram catalan (da, independenta, nu e Spania, bla bla), am mancat niste creveti abosulut deliciosi in prima seara, ce aveau pe deasupra un sos verde. Nu mi-a luat decat 5 ani (la fel ca si diploma de la master, mi-am luat-o ieri) ca sa descopar ce e sosul ala. Deci, creveti cu sos pesto (ca sa nu ma credeti inculta, de fapt sosul asta nu are nicio treaba cu pesto-ul pentru paste al italienilor) taraaam! (poza 3) Gabriel o sa ma critice si o sa-mi spuna ca nu am avut bani decat de o juma de farfurie de creveti, dar de fapt i-am suprapus ca sa imi ramana spatiu de carcase (el nu stie, pentru ca la Lidl la el nu e saptamana iberica in fiecare zi). La sfarsit cum parca mai intra ceva dulce si nu aveam nimic altceva, am servit (cui?) napolitana primita cadou de la o prietena poloneza (poza 4). Si asa a ramas paharul dupa sticla de vin pe care am baut-o in timp ce sciam acest post, cu pietrele care racesc. Pietrele care racesc (poza 5) Gata.. singura acasa ca singura acasa, dar nu e numai despre mancare si bautura. Ma duc sa vad filmul Padurea norvegiana, dupa o carte cu acelasi nume al (probabil) autorului japonez preferat al lui Gabriel, Haruki Murakami. Momentan.. noapte buna Wild Rose, wherever you are! Si maine.. Buna dimineata, alegria! Oh, good old times!!