ce am citit în octombrie

de Ionescu 

alice munro- prea multă (sic!) fericire. in primul rând să vorbim despre aspectul cărții. aspectul e bun. o poză cu o tipă care privește bovaric. o carte pe care nu aș fi cumpărat-o, dar care mi-a fost oferită gratis de o binecunoscută librărie online. foarte frumoasă carte. n-o fi munro nici salinger și nici capote, dar cu siguranță scrie excelent. te cam descumpănesc povestirile astea, gen 'ce-a vrut să spună autoarea'. păi a vrut să spună exact ce a spus. adică:

dimensiuni- un om e atât de sâcâit de soție încât înscenează moartea copiilor pentru a ajunge în pușcărie/ balamuc. nu prea își află nici acolo pacea.

ficțiune- o femeie ajunge eroina unei povestiri scrise de fiica vitregă a fostului ei soț. acest fapt nu îi aduce însă glorie.

pe culmea wenlock- excepțională povestire, cea mai frumoasă. o tânără își salvează vărul ciudățel de la relația cu o pixdă nebună. un fel de manic pixie dream girl.

râpe-adânci- un băiat e foarte pornit pe ta-su și face totul în ciuda lui. când tatăl moare, fronda lui devine caducă, dar era prea târziu. infectat cu hiv (cu viremie nedetectabilă, e drept) si cu virusul hepatitei c, într-o vreme când încă nu apăruseră antiviralele de generație nouă, șansele sale de a-i supraviețui vreme-ndelungată genitorului său sunt mici.

radicali liberi- o poveste despre cât de mult iubim viața.

chipul- o poveste despre maturizare, despre un băiat născut cu un hemangiom gigant la nivelul feței, despre empatia copiilor și a adulților.

unele femei- o poveste despre maturizare și despre cât de mult iubim viața.

joacă de copii. aici alice munro o cam dă în bară. crede ea că doua fete de vreo 10 ani pot comite o crimă cu lejeritatea cu care gabriel cumpără iaurt pilos de la lidl plopeni.

lemn- aici nu prea am înțeles foarte bine. poate d-aia, că eram rupt de oboseală când am citit-o.

povestirea titulara nu am mai citit-o pînă la cap, e obositoare.

richard flanagan- o cale îngustă spre nordul îndepărtat. ce s-a întâmplat cu inventivul autor al cărții cu pești? de nerecunoscut. deși premiat cu man booker, romanul nu m-a impresionat. o combinație de strada hanovra cu podul peste rîul kwai. suferințe din amor, dar mai ales suferințe fizice îndurate de prizonierii de război australieni la construcția căii ferate prin jungla burmo-siameză. pentru cine nu a citit cărți despre pușcăriile comuniste, e șocant. altfel, măcar de ar băga ceva la cap lumea care citește cartea asta. să învățăm din greșelile trecutului gen. dar aiurea, vedem bine în carte ce s-a întâmplat cu japonezii acuzați de crime de război- niciunul nu a considerat că greșise cu ceva. toți și-au făcut datoria. cartea conține o referință la părul pubian, fapt care, gabriel e de acord, îi crește enorm valoarea literară. mai ales că e vorba despre o japoneză. 

jhumpa lahiri- distanța dintre noi. fiind vorba despre indieni, despre o fată căsătorită sucesiv cu 2 frați și fiind cam ușor bollywoodian, se putea numi o floare și doi grădinari. saga unei familii, întinsă pe 4 generații, de prin 1950 circa, până în zilele noastre. fel de fel de alegeri fac oamenii ăștia, unele mai inspirate, altele dezastruoase, cu consecințe și asupra urmașilor. nu m-a încântat (interpret de maladii îmi plăcuse fe mult), dar există o referire la părul pubian care salvează în mare parte cartea.

ian mcewan- mângâieri străine. o carte mai veche a maestrului, pe când era foarte preocupat de nebuni. e mai degrabă o nuvelă, interesantă, nu zic nu, dar nu grozavă.

petru cimpoeșu- celălalt simion. și asta e mai degrabă o nuvelă. foarte distractivă. un om foarte, extrem de candid povestește de dincolo de gratii cum a pus la cale cu pretenii săi o afacere aparent foarte corectă. ce chestie cu războiul postacilor, excelent! am citit-o-n două zile. dar nu m-aș fi așteptat, atunci când am început-o, să ajung atât de repede (practic înainte de a termina lectura cărții) să trec prin orașul în care se petrece acțiunea. bacău. d-ale cefereului.

elizabeth strout- olive kitteridge. o altă carte cadou de la o librărie online. să ne înțelegem, nu cadou pentru că sunt un pui de bloagăr și mi se oferă cărți pe tavă. ci cadou care le oferit tuturor celor care cumpără de la acea librărie, bloagări au ba. acuma, ce ne facem că aceste cărți cadou mi-au plăcut mai mult decât cele pe care le-am cumpărat de bunăvoie? ne pune pe gînduri asta. despre carte: avem aicea niște proze scurte care pot fi luate și drept roman. le unește personajul titular, o doamnă nici prea bună, nici prea rea, nici prea așa, nici altfel. în unele povești are un rol mai important, în altele doar unul cu totul pasager. poveștile nu-s așa adânci ca ale lui munro. desigur, ați văzut că s-a făcut o miniserie după carte, a luat ceva premii emmy. frances mcdormand joacă rolul principal. cu siguranţă afişul filmului va fi şi pe coperta romanului. recunosc: nu am terminat-o-ncă de citit as of sâmbătă seara, dar nu cred să apară vreo surpriză.