Cinghiz Aitmatov - Cântecul stepei, cântecul munților

 

 

Am citit cartea asta prin 2009, găsită în casa socrilor mei. O capodoperă. Editată înainte de Revoluția '89. Prin 2010 am găsit ediția, citită la parinții nevestei, de vânzare pe okazii, la o profesoară de română din Bacău. "De ce vindeți, doamnă, o carte așa valoroasă?", "Ca să am bani pentru cărți pe care nu le-am citit.". Am cumpărat cartea pentru a o avea în colecția personală, Aitmatov, se știe, fiind scriitorul meu preferat din toate timpurile. Iar când Polirom au reeditat-o, nevasta mi-a cumpărat-o de la o librărie din centrul orașului. Un moment bun să o recitesc, în noul format, dar într-o traducere din limba rusă identică, realizată de Nicolae Iliescu.

Aitmatov este maestrul dramelor absolute, al tragediilor demne de sfârșitul lumii. Citești scrierile sale și parcă timpul se oprește în loc pentru totdeauna. Moare întreg Universul. Colecția de față, ce conține patru nuvele, nu este diferită. Întâmplări din vremea Marelui Război, a sovhozurilor, a satului (ail) din Republica Sovietică Socialistă Kîrghîză. Întâmplări povestite cu mare simț artistic, scrise pentru sufletul cititorului. Personaje de care te îndrăgostești, oameni simpli plini de bunătate și înțelepciune în lupta cu forțele răului, cu soarta potrivnică, crâmpeie de viață dintr-o lume cu o mentalitate complet diferită de a noastră. Suntem purtați pe malul lacului sacru, Issyk-Kul. Suntem purtați prin munții Tian Shan. Suntem purtați într-o lume magică, unde vechile tradiții ale kirghizilor se amestecă cu gândirea omului nou format în URSS. Să fie clar, Aitmatov nu este un critic al Sovietului, nu despre asta sunt cărțile sale. 

Să scriem câteva cuvinte despre cele patru nuvele, în ordinea apariției lor în carte. Nu mă pot hotărâ care mi-a plăcut mai mult. Toate sunt pur și simplu perfecte.

Geamilia. Considerată în unele cercuri drept cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatură, după Romeo & Julieta. Eu cred că Romeo & Julieta este cea mai frumoasă poveste de dragoste, după Geamilia. Alte cuvinte sunt de prisos.

Plopșorul meu cu băsmăluță roșie. O altă poveste de dragoste, ce are ca protagoniști un șofer de camion și o tânără dintr-un ail. O scriere vibrantă, cu momente eroice, propagandiste, cu momente frumoase și triste.

Vaporul Alb. Povestea unui copil părăsit de părinți și crescut de un bunic, la un canton din pădure. Deosebite portretele bunicului, dar și al antagonistului. Aflăm și legenda Maicii Cerboaice cea Cornută.

Cocorii timpurii. Povestea începe într-o iarnă a Marelui Război, copiii din clasa a VII a sunt la școala din ail, unde gerul pătrunde nemilos. Ei învață despre Ceylon. Toți tații sunt pe front, unii au murit. Președintele colhozului își face apariția în clasă, spunând că are nevoie de cinci băieți pentru munca câmpului, în stepă, la arat. Aceștia vor abandona școala și vor merge să lucreze în agricultură. Trebuie pâine pentru front. Fasciștii trebuie învinși.