Nikos Kazantzakis - Hristos răstignit din nou

Lykovrysi este un sat bogat din Grecia, aflată sub stăpânire otomană. Aga, trimisul turcilor pentru conducerea satului, este blând, mai tot timpul beat, bea rachiu și mănâncă cârnați de porc, dar servitoarei sale îi impune să-l păcălească că sunt preparați din carne de cămilă, pentru a nu încălca legea Islamului. Îl are alături pe Iusufaki, un turc tânăr și durduliu, pe care-l folosește la fel cum marii maeștri miniaturiști din cartea lui Pamuk "Mă numesc Roșu" foloseau tinerii băieți, la turci se pare asta fiind un lucru obișnuit. În a treia zi de Paște, la casa preotului din Lykovrysi se strâng fruntașii satului: bătrânul boier Gheorghios Patriarheas, moș Ladas cel zgârcit, căpitanul Furtunas, învățatorul Hagi Nikolas (fratele popii) și gazda, preotul Grigoris. Vor stabili un lucru foarte important, alegerea personajelor pentru scena patimilor lui Hristos de anul viitor, eveniment ce se întâmplă odată la șapte ani, un omagiu adus religiei, credinței. Fruntașii vor hotărâ următoarele:

• Iannakos (coropcarul, adică negustor ambulant) ---> Petru
• Konstandis (proprietarul cafenelei) ---> Iacov
• Mihelis (tânărul boier, băiatul lui Patriarheas) ---> Ioan
• Panaiotaros (șelarul) ---> Iuda
• văduva Katerina ---> Maria Magdalena
• Manolis (ciobanul) ---> Hristos
• Patriarheas ---> Pilat
• moș Ladas ---> Caiafa

Acesta este punctul de start al unui roman care spune altfel povestea lui Hristos, o carte plină de filozofie religioasă care abundă în scene biblice, transpuse în mediul rural al Greciei începutului de secol trecut, dar care nu ocolește probleme politice și din viața de zi cu zi a oamenilor, totul învelit într-un realism magic pus pe hârtie cu vreo 30-40 de ani înaintea lui G.G. Marquez. Eram în apa mării Egee în Grecia și dintr-o dată mi-a venit în minte numele acestui scriitor, Kazantzakis, iar a doua zi după venirea din Grecia mi-am cumpărat această carte pentru doar 54 de lei de la o librărie de pe Șoseaua Iancului, în București. Romanul a fost o surpriză incredibilă și nu cred că sunt dus de val dacă îl includ într-un top 3 personal din toate timpurile. 

Citești cartea asta și îți mai faci câte o cruce, nici nu mai știi pe ce lume ești. "Taină mare este lumea, taină mare. Nu poți să deosebești pe Dumnezeu de dracu'...De multe ori - iartă-mă, Doamne! - au aceeași mutră!". E memorabilă, e plină de personaje carismatice, te pune rău pe gânduri. Te gândești la lumea asta, la cuvintele părintelui Fotis: "În zadar, în zadar, Hristoase. Se apropie două mii de ani, și încă...încă ei te răstignesc. Când te vei naște, Hristoase, ca să nu mai fii răstignit, să trăiești cu noi de-a pururea?". Lectură obligatorie. Nu ați citit nimic, dacă nu ați citit cartea asta.