Restaurant vs. gătit la domiciliu

În ultima vreme, cel puțin prin București, am văzut o grămadă de restaurante falimentare, fără clienți sau închise. Altele, după pandemie, s-au reprofilat pe delivery. Bucureșteanul nu prea mai iese să ia masa în oraș și nici nu e de condamnat. Prețurile sunt foarte mari, mâncărurile servite nu au nimic ieșit în comun, serviciul lasă de dorit. Nu cred că este ceva extraordinar să ieși în oraș cu familia și să mănânci ceafă de porc cu cartofi congelați. Nu știi cât de proaspete sunt produsele, nu știi cum au fost preparate, plus că îți sunt servite de multe ori în sictir, de un personal total nepregătit pentru munca pe care o execută. Am ajuns la vorba "lu' ăla bătrânu" de care râdeam în tinerețe când îmi spunea: "Mai bine îmi fac eu acasă, ce vreau eu și cum vreau eu, e și mai bun, mă costă și mai puțin.". Noi suntem patru persoane la masă. Dacă mergem în oraș și luăm cel mai banal meniu posibil, mai bem și câte o bere obișnuită și un suc, lăsăm, cu tot cu tips, cel puțin 300 lei. Pe ce? Pe nimic special, pe ceva ce ar putea pregăti și copiii mei fără probleme. Așa că în ultima vreme preferăm mesele premium acasă. Le gătim cum trebuie, ne relaxăm când le pregătim, le consumăm în intimitatea casei, îmbrăcați lejer, cu muzica noastră preferată alături.

Pentru prânzul de duminică mă gândesc să fac ceva mai special. Trag creveți la tigaie, în unt aromat cu ierburi. Presar după gust sare și piper, iar la final zdrobesc peste creveți 5-6 căței de usturoi și storc 1/2 de lămâie. Destup o sticlă de Jidvei Mysterium Traminer & Sauvignon Blanc, un vin foarte bun care costă 55 lei în magazin (125 lei la restaurant). Mai sorb din paharul cu vin, mai amestec în creveți, ascult muzică, mă mai întreabă copiii când e gata masa. Apoi prepar orezul. În Grecia am găsit orez Basmati Uncle Ben's (bine, acum se numește Ben's Original și nici nu mai are poza reprezentativă cu unchiul, pentru a nu mai defavoriza populația de culoare), la prețul de 4,10 €/cutia cu 8 porții. În România nu se mai găsește acest produs excepțional. Orezul, după fierbere, îl trag la tigaie cu legume și șunculiță afumată. Prepar și o salată de castraveți cu usturoi și mărar. Prânzul perfect, ne lingem cu toții pe degete. Timpul de pregătire: 30 minute. Trag linie și socotesc la cât m-a dus. 200 lei, cu tot cu sticla de vin și apa minerală. La un local aș fi plătit 500 lei pe masa asta, porțiile erau mai mici, poate nu ar fi fost gătit fix pe gustul nostru. Am mâncat excelent și am scutit 300 de lei. Un plin de benzină.

Tu preferi mâncatul la restaurant în detrimentul mâncatului acasă? Combate-mă dacă greșesc!

pics or it didn't happen

cutia de orez, lămâie, unt aromat, usturoi

excelent vin

creveții în tigaie

salată clasică de castraveți

orez basmati, tras la tigaie cu șunculiță afumată și legume

poate nu este cel mai inspirat plating, dar totul a fost fantastic