Restaurant vs. gătit la domiciliu (23) - Restaurantul coreean

Într-o seară, pe grupul nostru de whatsapp, băiatul numit Dorobanțu a pus poze de la un restaurant coreean, făcându-mi o poftă uriașă, deși nu mai mâncasem niciodată bucatele acestui popor. Imediat i-am spus vechiului meu prieten Piskeshu să mergem împreună la un local coreean, iar acesta s-a ocupat, rezervând o masă de doi la Jeonjuu, pe Str. Sfântul Dumitru nr. 3. În ziua stabilită, chiar în momentul plecării mele de acasă a început ploaia torențială, forțându-mă să comand o mașină cu șofer de la o cunoscută companie de ridesharing. Pe tot drumul se făcuseră lacuri, iar eu priveam cu îngrijorare de pe bancheta din spate a Skodei Octavia cum norii se rup deasupra Bucureștiului. Am ajuns mai devreme de ora stabilită cu Piskeshu, iar el cum mai întârzia puțin, am decis să intru singur în restaurant, unde deja aveam masa rezervată, și să beau o bere.

Un prim lucru inedit pe care Piskeshu mi-l adusese la cunoștință, rezervarea s-a putut face pentru maxim 120 de minute, așa impunând rigorile locului. La expirarea timpului aveam să fim dați afară. Dar mai era până atunci. Am comandat un Carslberg la draft de 400 ml pentru prețul de 24 de lei. Nu m-a deranjat, dacă în Dublin, Madrid sau Berlin am dat 6 € pe o bere, nici Bucureștiul nu trebuie să fie mai prejos. Am băut patru beri pe parcursul serii, pentru că patru beau și la domiciliu (desigur nu contra sumei de 1 milion de lei. 100 de lei adică, Piskeshu admonestându-mă pentru că în 2024 încă mă mai exprim în banii vechi). Piskeshu, care purta un tricou cu Sarajevo '84,  a băut Guinness la 500 ml pentru 36 de lei paharul, dar a consumat doar două beri. 

Ospătarii de un bun simț exagerat, foarte atenți, foarte frumoși, unii dintre ei străini, nevorbitori de limba română. De culoare, tatuați, cu piercinguri în nas (cazul unei ospătărițe de care pur și simplu te puteai îndrăgosti imediat), asiatici, sunt sigur că unii și gay. English or Spanish? Toți cei 4-5 chelnări care s-au perindat pe la masa noastră ne-au fost de un real ajutor, îndrumându-ne printre tainele bucătăriei coreene. Masa avea în mijlocul său o plită, pe care oaspeții își frigeau singuri mâncarea, după propria preferință. Am convenit cu Piskeshu să luăm o porție de aperitive la comun, în speță clătite cu fructe de mare, care au fost delicioase, iar la felul principal am luat patru tipuri de carne pe care urma să o frigem la plita din mijlocul mesei, și anume: calamar, burtă de porc (samgyeopsal), antricoate de vită (LA Galbi) și încă o carne de vită (numită beef bulgogi). Am luat și două castronașe cu orez și am mâncat totul împreună, fiind mai mult decât suficient. Din partea casei ne-au adus tradiționalul kimchi, niște ridichi ciudate și ceva rădăcină de dovleac,  pe care le-am mâncat alături de carne, pe post de salată. Foarte interesante toate preparatele. Deși era doar o carne prăjită pe o plită, avea o altă savoare decât ceea ce obișnuim noi să mâncăm. Era altceva. 

Atmosfera din local foarte plăcută, multă lume tânără. Servire ireproșabilă, mâncare inedită. Am mâncat, am băut, am glumit, ne-am uitat pe geam la ploaia de afară și la oamenii pentru care capitalismul nu a fost atât de darnic precum a fost cu noi. Piskeshu mi-a adus și un mic cadou format din două flacoane cu parfum fin, despre care a specificat că sunt pentru seară. 

Și pentru că a mânca în oraș nu este totuna cu gătitul la domiciliu, a venit și nota de plată, care cu tot cu tips s-a ridicat la 520 de lei. A meritat? Desigur. Pentru chestii pe care nu le poți prepara acasă, pentru ospătari cum trebuie, pentru o atmosferă plăcută, mai ieșim și în oraș. Nu a fost o masă de cinci stele, dar a fost o experiență nouă.

clătite cu fructe de mare

burtă de porc crudă

burta de porc pusă pe plită

probabil cea mai bună bere din lume