Paris 2024

Paris 2024, o ediție la care m-am uitat foarte mult, poate cel mai mult de la Beijing 2008, când cititorii blogului meu știu dintr-o postare că mi-am luat concediu special pentru Olimpiadă. De această dată am urmărit Jocurile Olimpice alături de fiii mei și câteodată chiar și de nevastă. Pentru mine și nu numai sportul rege la Olimpiadă este atletismul. În fiecare seară am fost pe Eurosport alături de legendarul Cosmin Cernat, care nu doar este un comentator priceput la atletism, dar are și un stil foarte plăcut, apropiat cu telespectatorul, comentează ca pentru prieteni. Pentru mine cel mai frumos moment al JO a fost cel al ștafetei de 4x400 mixt, cu absolut fabuloasa Femke Bol pe ultimul schimb, aducând aurul pentru Țările de Jos. Nu am văzut niciodată o asemenea revenire. M-am bucurat foarte mult și pentru Sifan Hassan, cu tripla ei de la 5000, 10000, maraton, chiar dacă nu l-a egalat pe Emil Zatopek, care în '52 la Helsinki a luat aur la toate cele trei probe. Mai țineți minte reclama din anii '90  la Adidas cu Emil Zatopek de pe Eurosportul de limbă engleză? M-am bucurat mult și de aurul de la 100 femei cucerit de o atletă din Santa Lucia, la fel și de aurul la 200 al lui Tebogo, favoritul fiului meu cel mic. Au fost foarte multe surprize în concursul atletic, la fel ca și în cel de gimnastică artistică. Două medalii de aur pentru Philipine, medalie de aur pentru Algeria, medalii pentru Italia, erau de neconceput pe vremea când eu mă uitam la gimnastică an de an. Am urmărit finala de la sol fete alături de nevastă, iar după exercițiul Sabrinei Voinea, amândoi eram siguri că va lua aur. Absolut ireal cum au pierdut chinezii medalia de aur la echipe băieți, cu ultimul chinez căzând de două ori de la bara fixă. Un fapt inedit pe care l-am observat în concursul de gimnastică fete este că în prezent gimnastele nu mai sunt niște copii ca pe vremuri, ci femei în toată firea, unele trecute bine de 20 de ani. Înaintate în vârstă, mari la corp, s-au schimbat multe.

Ne-am bucurat o țară întreagă pentru David Popovici, care a oferit două finale absolut superbe, dar la înot mi-a plăcut foarte mult și de irlandezul care a câștigat 800 liber. La festivitatea de premiere părea un băiat simplu, un tocilar, cu ochelarii ăia pe nas. L-am ascultat cu drag pe Narcis Șelaru la competiția de haltere, se comporta de parcă comenta finala Campionatului Mondial de Fotbal. Bună performanță a avut Mihaela Cambei. M-am uitat la canotaj în comentariul lui Sorin Hobana, care probabil comenteza Olimpiade începând cu Barcelona '92. M-am uitat la basket, doar la meciurile Team USA, în comentariul extraordinarului Emil Hossu Longin. Singura victorie americană care m-a bucurat. KD de 4 ori campion olimpic. Pentru Chef Curry niciun epitet nu este de ajuns. Mi-a părut rău pentru pugilista noastră, Lacrămioara Perijoc. Așteptam o medalie de la ea, dar a fost greu cu mongola. Am urmărit, datorită aplicației Max, câteva meciuri de badminton pur și simplu galactice. Nu aveți idee cum se joacă acest sport la nivel înalt, noi suntem obișnuiți cu schimburile de fluturași atunci când mai mergem pe la pădure. Nu, ăla nu este badminton. La Paris am descoperit un sport superb, rugby în 7. Minunat!

Mi-a părut rău că nu am urmărit foarte mult voley, mai mult box (cum să ia Cuba doar două medalii, iar Uzbekistan 5 medalii de aur?) și deloc lupte (unde l-am avut pe cubanezul de la 130 kg cu a 5 a medalie la a 5 a Olimpiadă). Mi-au plăcut mult ceremoniile, atât deschiderea (mai puțin fazele cu gay) cât și închiderea (foarte reușit concertul de la Pacific cu RHCP, Snoop Dogg, Dr. Dre, Billie Eilish). 

Frumoasă Olimpiada. Ne-a mai scos puțin din mizeria cotidiană, parcă a fost și puțin mai răcoare pe timpul jocurilor. Deja îi simt lipsa.