Aventuri în pustie

De Marian mă leagă o prietenie de peste 30 de ani. Am petrecut întotdeauna timp de calitate alături de el, când eram copii, când eram tineri, sau acum, când avem neveste și copii, mulți copii în cazul lui. În tinerețile noastre, pe când aveam vreo 17-18 ani, plecam împreună la munte, mergeam cu trenul și apoi cu rucsacul în spate prin tot felul de excursii, dormeam la diverse cabane sordide pe care nu le percepeam defel așa cu mintea de atunci, mâncam salam cu pâine și ne bucuram de lumea înconjurătoare. El provenea dintr-o familie de oameni bogați. Întotdeauna vizitele la el acasă erau o binecuvântare pentru mine. Mama lui Marian mereu așternea mese bogate când mergeam pe la el, iar tatăl său, întotdeauna proaspăt întors dintr-o delegație peste hotare, avea grijă să ne ofere câte o sticlă de vin extraordinar. Însemna foarte mult pentru mine, adolescentul de atunci. Ne aflam pe la mijlocul anilor '90.

Prietenia noastră a dăinuit peste ani, iar deunăzi Marian m-a sunat să-mi spună că și-a cumpărat mașină de teren și că vrea să o testeze off-road alături de mine. Am fost de acord, aveam timp liber berechet, aflându-mă în timpul vacanței de Sf. Maria. Dimineața devreme am fost acasă la Marian, mi-am lăsat mașina la el în curte, am mâncat o porție de tiramisu oferit de frumoasa lui nevastă, apoi am pornit în aventura noastră, să testăm mașina lui, pe care tocmai o cumpărase. Nouă. Doar noi doi și automobilul care mânca cu lăcomie din asfalt, către pustietate, unde avea să fie testat la adevăratul său potențial.

Am intrat pe teren accidentat, dealuri, pietre, pante abrupte. Eu eram neîncrezător în puterile mașinii, dar aceasta mereu trecea cu brio peste obstacole, iar Marian era tot un surâs, bucurându-se de noua sa achiziție. Am filmat, am fotografiat, ne-am bucurat de ziua frumoasă de vară și de timpul liber petrecut împreună. Ne-am oprit pe culmile unui deal și am cuprins cu vederea tot spațiul aflat la picioarele noastre. Eram regi, eu și cu Marian.

Ne-am continuat drumul. La un moment dat, într-un șanț, mașina a rămas cu roțile din față împotmolite în noroi. Oricâte manevre a încercat să facă Marian, mașina nu a dorit să mai asculte, insubordonându-se cu obrăznicie. Am încercat să împing, nimic. 
- Mariane, dar de ce roțile din spate nu împing? Nu e 4x4?
- Păi nu.
- Păi ce mașină de teren ți-ai luat?
- 2x4. Dar nu e de teren. E overland.
- Ce e aia?
- Îți explic altă dată.

Am stat minute bune și ne-am gândit împreună cum să scoatem mașina din noroi. Eram singuri în mijlocul pustietății, în jur nici țipenie de om. Am strâns pietre din împrejurimi și le-am pus sub roți, în noroi. Nu a mers. La un moment dat, aflat în disperare de cauză, Marian a pus covorașele mașinii sub roți, în noroi. Fără niciun rezultat. Am lăsat mașina împotmolită și am plecat în căutare de ajutor.

Soarele bătea necruțător. Vară. Mijlocul zilei. Noi eram derutați, dintr-o dată speriați și îngrijorați, după ce cu câteva momente înainte nu ne mai încăpeam în piele de atâta fericire. Mergem și mergem până ajungem lângă un râu, iar în depărtare zărim o dubiță galbenă. Ne gândim că poate este un pescar și ne va ajuta. Încrezători, grăbim pasul. Ajungem în proximitatea dubei, coborâm spre râu, iar în fața ochilor ni se arată un peisaj incredibil. Nu ne vine să credem. Două fete absolut goale stau pe malul apei, privind la cursul râului. Ne simt prezența, se întorc către noi, ducându-și mâinile în dreptul zonelor intime: "Auleo! Auleo!....Stați că suntem dezbrăcate!".  Marian le spune: "Păi îmbrăcați-vă și vorbim pe urmă!". Ne întoarcem și le așteptăm, iar după o vreme cele două apar, de această dată acoperite cu câteva straie sumare. Sunt tinere, foarte tinere. 20 și 23 de ani. Au plecat să exploreze zona. Marian le povestește prin ce am trecut, cerându-le ajutorul. Cooperează imediat. Vin cu noi la locul împotmolirii. Una dintre fete este foarte dezinvoltă, dând dovadă de multă pricepere în probleme de mecanică, de supraviețuire și nu în ultimul rând de artă a conversației. Nu au chipuri ieșite din comun, dar tinerețea răzbate prin tot corpul lor, pe care cu câteva momente înainte îl văzuserăm gol, în toată splendoarea. Cealaltă fată se mărginește la a zâmbi din toată inima, nerostind foarte multe vorbe.

Nu avem șufă, nici ele nu au. Evaluăm ce putem face. Fata mai dezinvoltă împreună cu Marian exprimă păreri cu voce tare, eu cu cealaltă fată aprobăm spusele lor. Mergem cu duba lor către cea mai apropiată stație de benzină, în speranța că vom găsi șufă. Marian e o persoană foarte vorbăreață. În tinerețile noastre era pasionat de psihanaliză. Pe la bairamurile de atunci strângea fetele în jurul lui, povestindu-le despre ce descoperiseră cândva Freud și Jung. Avea un succes incredibil și mi se pare că vremurile de atunci se repetă cu cele două fete din dubă. Nu-i tace gura până la benzinărie, acaparând cu totul discuția, făcându-le pe cele două noi prietene ale noastre numai ochi și urechi. Găsim șufă, ne întoarcem la mașina afundată în noroi. Suntem deja apropiați cu fetele, parcă ne cunoaștem de multă vreme cu ele. Marian se urcă la volanul dubiței, iar fata dezinvoltă la volanul mașinii lui Marian. Operațiunea de tractare reușește de minune și suntem salvați. Fetele nu ne cer nimic pentru ajutor, dar Marian le oferă o hârtie de 100 de lei și câteva sticle cu suc. Fiecare pleacă la treaba lui. Noi mai departe cu mașina cea nouă și plină de noroi a lui Marian, fetele către noi aventuri, ca orice tânăr. Marian le spune la despărțire: "Să aveți reușite în viață, dar cu asemenea atitudine sigur o să aveți!".

Mergem pe drum și ieșim pe asfalt, în siguranță. Suntem tăcuți, dar cumva o undă de fericire ne inundă inima. Deschid discuția eu:
- Băi Mariane, nu crezi că fetele astea sunt gay?
- Nu cred. De ce să fie?
- Păi noi doi, dacă ieșim așa, stăm în pula goală?
- Păi la femei e altceva. Ele sunt mai intime decât bărbații, asta nu înseamnă că sunt gay. 
Mai mergem o vreme, găsim și o spălătorie unde Marian curăță mașina în amănunt, apoi deschide el vorba:
- Dacă aveam 20 de ani mai puțin, nu le iertam. Le futeam direct.
- Nu le futeai, mă. Dacă sunt gay, nu futeai nimic.
- Gay, negay, le futeam. Ce dacă erau gay? Le futeam pe amândouă!, spune Marian cu ciudă, dar și cu oarecare siguranță de sine și își continuă drumul cu atenție, la volanul mașinii sale proaspăt salvate.

Asta e. Nu mai suntem tineri. Mergem către casă, la neveste, la copii. Fuți, nu fuți, vremea pulii trece.