Coniac albanez

Taică'miu merge în mai multe călătorii decât merg eu, dar generaţia lui nu ştie să scrie pe bloguri. Mi-a povestit mie o întâmplare pe care dacă aş fi trăit-o, înnebuneam de fericire şi bineînţeles făceam o nuvelă întreagă pe blog. Merge el în Albania şi îşi aminteşte că în tinereţe, în vremurile comuniste, bea coniac albanez care în Bucureşti se găsea la Alimentara. Îi plăcea foarte mult coniacul albanez şi romul cubanez. Rom cubanez se găseşte şi acum în România, dar coniac albanez nu. Ajunge taică'miu într-un orăşel din Albania şi intră într-o cârciumioară, întrebând pe omul de acolo: "Domne, dar unde-i coniacul albanez de altă dată?". Albanezul dispare puţin, iar la întoarcere îi oferă românului o sticlă de coniac albanez. "Cât costă?", întreabă taică'miu, însă albanezul îi spune că e cadou şi nici nu vrea să audă de vre'un ban. Un cadou în numele poporului albanez. Cică aşa sunt toţi albanezii. Te aşează la masă cu ei. O civilizaţie unde a rămas prietenia şi bunul simţ din vremuri ancestrale. Cine în România îţi oferă un asemenea cadou?