Alice Munro - Prea multă fericire

În primul rând să vorbim despre aspectul cărţii. Avem o copertă cartonată şi un fel de pânză la cotor. Am crezut că ţin în mână culegerea de matematică Petrică după care am lucrat în şcoala generală. Apoi poza coperţii este pur şi simplu oribilă şi te face să te gândeşti că vei citi un roman de-al lui Mihail Drumeş. Ciudată alegere de marketing pentru Editura Litera şi nu este de mirare că această editură nu are prea mulţi fani. Este ştiut că în timpurile noastre sunt oameni care aleg o carte fie şi doar pentru coperţile sale, pentru înfăţişare. Iată însă ce poate face un Premiu Nobel. O carte pe care nu aş fi cumpărat-o în veci fără acest premiu. Nu am auzit de această scriitoare înainte, iar look-ul cărţii te trimite la un roman de dragoste scris pe la 1920, o carte de mâna a III a. Însă nu asta este greşeala impardonabilă a Editurii Litera, ci faptul că la sfârşitul cărţii avem următoarea succesiune a paginilor::270, 271, 272, 289, 290, 291 .... 302, 303, 304, 273, 274, 275 .... 287, 288, 305, 306 .... 312. Au legat cartea prost şi asta chiar la povestea ce dă titlul colecţiei. Nu am fost atent la numărul paginilor şi mi se părea complet aiurea întreaga poveste. A trebuit să o reiau. Ruşine Editura Litera! Nu este admisibil să dai spre vânzare o carte tipărită cu o asemenea greşeală.

Iar acum să vorbim puţin şi despre carte. Conţine 10 povestiri, nici lungi, nici scurte. Nu pot spune că mi-au displăcut, dar nici nu mi-au plăcut în mod special. Citeam că Munro este considerată Cehov a Canadei. Păi nu e aşa, poveştile lui Cehov sunt calde şi pline de înţelepciune, sunt măiastru scrise. Munro este rece şi de multe ori nu reuşeşte să scoată ceva interesant din banal, aşa cum de pildă face Haruki Murakami cu poveştile sale. Am citit multe cărţi cu povestiri şi asta mi s-a părut cea mai slabă. Sub Turgheniev, sub Cehov, sub Murakami, sub Truman Capote, sub Jhumpa Lahiri, sub JD Salinger, sub Iasushi Inoue, chiar şi sub Veronica D Niculescu. Cineva comenta pe un blog că unele Nobeluri se dau pentru a promova scriitori mai puţin cunoscuţi. Poate că aşa a fost şi în cazul acestei canadience.

Poveştile lui Munro au pretenţia de romane puse pe FF. Se întâmplă foarte multe in povestiri, se vorbeşte despre perioade îndelungate în unele, se fac salturi de 20-30 de ani în urmărirea personajelor, dar cu toate acestea nu au reuşit să mă captiveze, nu m-au făcut să exult, nu mi-au oferit acel nesaţ al cititului. O scriere pragmatică, un fel de echipă a Greciei la fotbal, lipsită de spectacol dar îndeplinindu-şi cam toate misiunile. Totuşi nu e corect să o judec pe Munro doar prin prisma acestui volum scris la bătrâneţe. Pe viitor poate vom încerca alte cărţi scrise mai de tânără. Dar până atunci să vedem un scurt rezumat al fiecărei poveşti.


Dimensiuni - Un tata isi ucide cei trei copii. E internat la nebuni, iar de acolo ii trimite sotiei o scrisoare in care spune ca l-au vizitat copiii dintr-o alta dimensiune si ca sunt bine cu totii. Nevasta e tanara si munceste ca menajera la hotel. Povestea se termina cu femeia care salveaza de la moarte un sofer accidentat pe autostrada.

Fictiune - Jon si Joyce traiesc la o ferma. Sunt impreuna inca din anii liceului, se ocupa cu reconditionare de ferme, iar Joyce preda si muzica. Jon ia o ucenica, o fata mai tanara cu multe tatuaje. Ajunge sa se combine cu ucenica care are si o fata al carei tata nu stie cine este. Joyce pleaca din casa, iar Jon incepe sa traiasca cu ucenica. Partea a doua a povestii se intampla peste multi ani. Joyce este a treia nevasta a unui om care tocmai implineste 65 de ani si da o mare petrecere. Jon este si el casatorit pentru a treia oara, dar nu vine la petrecere, desi e invitat. Foarte multe rude, casatorii anterioare, homosexuali si lesbiene prin preajma. Chestia e ca la petrecere se afla si o scriitoare care tocmai debutase cu o carte autobiografica. Joyce isi da seama ca e fata ucenicai. Ii fusese si ei profesoara cand fata era mica. Ii citeste cartea. Dupa cateva zile, la o librarie, merge sa-i ceara autograf, dar fata nu o recunoaste.

Pe culmea Wenlock - O tanara de la tara vine la oras, la facultate. In oras cunoaste un unchi mai indepartat care din 2 in 2 saptamani o scoate la restaurant. Sta cu chirie intr-un apartament impartit cu inca o fata. Fata respectiva ii povesteste despre omul cu care traieste, ceva mai in varsta. Un om bogat, domnul Purvis. Fata asta mergea acasa la domnul Purvis numai de vineri pana duminica, in rest statea cu tanara de la tara, in chirie. Intr-un week-end nu poate pleca acasa la domnul Purvis si ii sugereaza colegei sa se duca ea. Aceasta se duce, dar la domnul Purvis exista un obicei ciudat. Trebuie ca fata sa se dezbrace complet si sa stea asa. Domnul Purvis statea imbracat. Asta sta dezbracata complet, mananca, bea si apoi merge cu domnul Purvis in biblioteca unde acesta o roaga sa nu stea picior peste picior si sa-i citeasca dintr-un poem. De aici vine si titlul povestii. Dupa ce citeste, domnul Purvis se duce la culcare, iar tanara pleaca acasa, unde nu o gaseste pe colega ei pentru ca aceasta se combinase cu unchi'su. Dar dupa o saptamana se desparte si de la unchi'su si nici domnul Purvis nu mai e la casa lui.

Rape-adanci - O familie, sot si sotie, doi baieti si o fata sugar pleaca la picnic pentru a sarbatori o reusita a barbatului, care e geolog. Merg intr-un loc unde sunt multe gropi in stanca. Sotul isi cam cearta sotia care alapteaza in vazut baietilor. E o raceala destul de mare intre cei doi soti. La un moment dat baiatul mare cade intr-o groapa. E salvat de tata, dar isi rupe ambele picioare. Sta la pat vreme indelungata si studiaza alaturi de mama geografia, in special date despre insule mai putin cunoscute. La maturitate acest baiat pleaca de acasa in mod misterios. Este descoperit de sora si de mama. Devine un vagabont filozofic, asa un fel de Siddartha din romanul lui Hermann Hesse. Dar mai in mizerie, la figurat. Se intalneste la un moment dat cu maica'sa, dar nu se inteleg mai deloc.


Radicali liberi - Un batran domn moare. Nevasta'sa mai tanara are cancer si era de asteptat ca ea sa moara. Barba'su a murit din senin, ducandu-se dupa niste scule la un magazin. Peste femeia ramasa singura intra un hot care doreste sa-i fure masina. Hotul intai se aseaza la masa, cere de mancare si incepe sa-si spuna povestea. Ii arata femeii o poza cu trei oameni, maica'sa, taica'su si sor'sa grasa in carucior cu rotile. Ii povesteste de prin copilarie si apoi ca tai'su a spus ca-i lasa casa numai daca are grija de sor'sa, pe care omul oricum nu o suporta. Atunci barbatul scoate un pistol si-i impusca pe toti 3. Le face poza si morti si de asemenea o arata femeii. Femeia ii povesteste la randul ei ca si ea a omorot pe cineva. O amanta a barbatului, cu niste ierburi otravitoare. (Cam ca iubita lui Dexter!!!). Hotul asta pleaca pana la urma cu masina, dar dupa ceva vreme la usa femeii bate un politist spunand ca i-a vazut masina accidentata si pe hot mort la volan. Tot in aceasta poveste aflam despre vodka Grey Goose. Cat costa la Cora? Pai 220 lei la 0,7 l.

Chipul - Un baiat se naste cu o pata urata pe fata, un handicap care-l urmareste intreaga viata. In copilarie se imprieteneste cu o fata din vecini si tin mult unul la celalalt. La un moment dat fata se vopseste pe fata ca sa arata exact ca baiatul, dar acesta crede ca-si bate joc de el. Din acel moment se despart, iar baiatul chiar o uraste. Fata mai taarziu isi cresteaza fata si isi provoaca rani definitive, tocmai ca sa arate ca baiatul. Asta i-o spune mama baiatului, pentru ca baiatul nu o mai intalneste decat mult mai tarziu, intamplator intr-o noapte la spital unde fata ii citeste ceva versuri. Oricum apropierea dintre ei nu se realizeaza, desi poate fata si-a dorit asta, iar baiatul nu a inteles.

Unele femei - O fetita de 13 ani are grija de un bolnav de leucemie care sta cu mama vitrega a acestuia si cu sotia. Are grija cand sotia e la munca. Mama vitrega e batrana si destul de rea. La un moment dat intra pe fir o maseuza care aduce bucurie in inima bolnavului. Intr-una din zile bolnavul o roaga pe fata sa-l inchida in camera si sa-i ascunda cheia pe care sa i-o dea doar nevesti'sii cand vine de la munca. Totusi nu se sinucide. Maseuza pleaca la casa ei, bolnavul e mutat intr-o alta casa si moare un pic mai tarziu.

Joaca de copii - Doua fetite intr-o tabara. Una povesteste despre o colega retardata mintal care i-a marcat copilaria. Intamplator o reintalneste in tabara, venita si ea pentru un week-end alaturi de alti copii speciali. Impreuna cu prietena ei o omoara pe retardata, o ineaca in piscina. Multi ani mai tarziu prietena povestitoarei e pe moarte. Ii lasa acesteia un bilet pentru a cauta un preot, iar povestitoarea noastra se gandeste la ce a fost in trecut.

Lemn - Un om iubeste foarte mult lemnul si adora sa taie copacii. Nu are copii, dar se intelege bine cu nevasta'sa care e mereu vesela, da tot felul de petreceri, isi cheama neamurile pe la ea. Omul e linistit de felul sau si nu prea socializeaza, dar nici nu-l deranjeaza ceea ce se intampla in jurul sau. La un moment dat nevasta'sa cade intr-o pasa nasoala. Nu mai e vesela, slabeste, nu mai da petreceri, e apatica. Omul nu stie ce sa-i faca, doctorii nu o pot ajuta. Omul nostru pleaca sa taie lemne, isi rupe piciorul alunecand, nevasta'sa vine si-l salveaza. Cam atat.

Prea multa fericire - O poveste ciudata, diferita de celelalte noua. Sfarsitul anilor 1800. Nici nu am inteles-o prea bine din cauza problemei pe care o aminteam la inceput. Avem o matematiciana si scriitoare rusa super premiata si relatia ei cu diversi barbati sau alti oameni din familie. O calatorie spre tarile nordice intr-un tren cu banchete de lemn, o durere insuportabila de gat, iar in final moartea protagonistei. Scrierea este in gen Tolstoi, insa are la baza fapte reale. Putem citi aici detalii despre protagonista: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofia_Kovalevskaia . Iata, un nume mare.