Elefant

Prin anii '20 ai secolului trecut inginerul şi omul de afaceri Nicolae Malaxa înfiinţa Uzinele Malaxa. A venit comunismul iar uzinele au trecut sub tutela statului. Se numeau Uzinele 23 August şi ofereau loc de muncă la peste 20000 de oameni. Eram copil şi vedeam în fiecare dimineaţă tramvaiul 23 cu oameni pe scară care mergeau către uzină. A căzut comunismul, iar uzina s-a numit Faur. Iar pe urmă capitalismul a distrus totul şi nu am mai avut nicio uzină. Oamenii au rămas fără locuri de muncă. N-au mai existat nici ingineri, nici maiştri, nici meseriaşi. Norocoşii au prins un post de paznic la poarta fostei uzine. Dar despre aceste aspecte vorbeşte mult mai bine Dan Lungu într-unul din romanele sale. Noi vom spune doar că în incinta fostei Uzine Malaxa se află câteva depozite, firme şi firmuliţe. Printre care şi cea mai mare librărie online, Elefant.

Pentru a scuti taxele de transport la comenzile de cărţi, am ales modalitatea de ridicare personală a coletului de la sediul Elefant. Astfel am pătruns pentru prima oară în fosta uzină care este cât un întreg cartier. Mi-a luat mult să o străbat şi cu maşina mică, dar pe jos? Depozitul Elefant este într-o hală mare, hală plină cu cărţi. M-a copleşit numărul cărţilor. Nu am văzut niciodată atât de multe cărţi laolaltă. Cred că nici în biblioteca din Alexandria nu erau atât de multe cărţi. Iar eu îmi închipuiam că Elefant este o firmă cu 2-3 oameni care împachetează cărţi şi le trimit doritorilor. Un birou undeva într-o garsonieră. Complet greşit. Am intrat într-o încăpere şi cel puţin 10 persoane se ocupau cu împachetatul cărţilor în colete. Pe lângă ei erau 3 birouri unde stăteau persoane cu laptopuri. Mi-am spus numele unui băiat cu laptop în faţă, iar acesta mi-a spus că îmi vor pregăti imediat cărţile şi m-a îndrumat către un birou de la etaj, unde voi aştepta comanda.

În biroul de la etaj lucrează 6-7 persoane. Era ziua cuiva, probabil a unei fete pentru că în cameră erau două buchete mari de flori. Am zis "Bună ziua!" şi am aşteptat în uşă. Cineva de la un birou mi-a răspuns la salut şi m-a îndemnat să iau loc la o masă. Camera era destul de mare şi fiecare lucra la biroul sau. Era linişte şi părea că nimeni nu se uită la mine, dar cred că s-au uitat la mine pe furiş aşa cum m-am uitat şi eu la ei. Biroul lor semăna cu biroul nostru de la corporaţie. Tipologiile de personaje erau probabil aceleaşi. După zece minute de aşteptare am observat câteva cărţi pe masă. Cărţi pe care probabil nu le cumpără nimeni şi le pun şi ei la dispoziţia publicului, aşa ca într-o sală de aşteptare. Am pus mâna pe o carte şi am început să-i citesc ultima copertă, ca să văd despre ce este vorba.

Era un roman erotic, iar autoarea (i-am uitat numele) primise Premiul Asociaţiei Scriitorilor de Cărţi Erotice. N-am ştiut că există aşa ceva. Am deschis la o pagină oarecare şi am început să citesc următoarea fraza care sună cam în felul următor: "Apoi i-am lins mădularul de ultimele picături de spermă.". Oare cine citeşte astfel de carţi? Bărbaţi sau femei? Şi ce exprimare penibilă. Mădular. Putea spune direct "pulă", cred că era mai puţin supărător. Am pus cartea la loc şi m-am gândit cu tristeţe că multă lume mă consideră pe mine pervers şi îmi spun că sunt un labagiu că am scris şi eu 2-3 chestii semi erotice aici pe blog. Păi atunci femeia asta de a luat premiul cărţilor erotice cum e?

Am mai aşteptat cinci minute şi a sosit comanda mea formată din 4 cărţi. Una de la Editura Trei, una de la Editura Polirom, una de la Editura Humanitas şi una de la Editura Allfa. Am zis "mulţumesc" unei femei drăguţe şi politicoase, am plătit cu bani cash, mi-am luat la revedere şi am ieşit. De sus, de la etaj, se distinge mai bine enormitatea încăperii şi faptul că e plină cu cărţi. Am scos telefonul cu cameră de 3,2 Mp şi am făcut o poză. Mi-a lăsat o impresie foarte bună Elefant. Am să mai comand cărţi de aici.