Daniel Valentin Anton

În 2007, în prima mea zi la corporaţie mi-a fost introdus un băiat cu ochelari care pe atunci cântărea în jur de 80 kg. Dany. El urma să-mi facă trainingul necesar, obligaţie de care s-a achitat exemplar, reuşind să îmbine munca serioasă cu tot felul de glume sau poveşti interesante. Am reuşit să-l cunosc destul de bine şi să fim destul de apropiaţi în cei şase ani şi două zile pe care i-am petrecut eu la corporaţie. Într-un final, sătul de mizeria capitalistă, a părăsit şi el firma. Astăzi şi-a deschis blog şi vreau să-l promovez un pic. Acesta este blogul său: http://daddydanny80.blogspot.ro/

E un om foarte vorbăreţ şi îi place să-şi dea cu părerea în absolut orice domeniu. E foarte băgăcios când vine vorba să-şi dea cu părerea. De pildă o colegă de-a noastră îi povestea altei colege că mai merge când şi când la biserică. Ei bine, Dany s-a băgat în vorbă şi a început să-i vorbească respectivei colege despre Marea Schismă şi despre faptul că biserica e o prostie. Biata colegă, fată de la ţară de altfel, l-a privit cu nişte ochi miraţi şi nu a mai spus nimic.

Omul citeşte. Nu cărţi de-ale mele sau de-ale lui Ionescu, ci Rodica Ojog Braşoveanu ori cărţi din seria vampirilor. Cumva la acest capitol putem spune că a rămas în anii adolescenţei.

Excelează în domeniul gastronomic. Păi la corporaţie, noi oameni umili, serveam câte o farfurie cu macaroane ori o bucată de piept de pui rămasă de la cina de seara trecută. Dany al nostru, plin de satisfacţie şi superioritate, îşi scotea caserolele din frigider şi înşira pe masă vită cu sos de hrean, plachie de crap ori mâncăruri chinezeşti gătite în cel mai pur stil Sichuan. Dădea tuturor explicaţii despre cum a gătit el urmărind emisiunile lui Gordon Ramsey, iar uneori, în momentele de bunăvoinţă, ne dădea să şi gustăm.

Se pricepe la fotbal şi ştie tot atâţia jucători din vechime câţi cunosc şi eu. Păi aveam gluma noastră: "Ce meci avem diseară? Goanţă joacă?". Mare fotbalist era şi Goanţă. Am avut ocazia să stau împreună cu Dany în peluză la un meci al Stelei. Steaua - Unirea Urziceni 1-0, gol marcat de Habib Habibou. Ştie să joace şi fotbal, nu doar să-l privească. A jucat în echipa corporaţiei noastre la diverse competiţii. Un fundaş foarte dârz, care se daruieşte pe teren.

Urmăreşte vreo 5-6 seriale concomitent. El mi-a recomandat Dexter şi Californication. Cu toate astea nu apreciază un film mai vechi de 1990.

Are un hanorac Springfield cu dungi. Nu ştiu dacă-l mai încape. Are o nevastă simpatică şi un băiat la fel.

În 2007 am fost la mare în team bulding cu maşina lui de atunci, un Opel Corsa mic, cu două uşi. Am băut bere si am glumit pe drum. Cititorii blogului Nopti si Zile cunosc povestea numită Team bulding, care totuşi nu are legatură cu Dany.

Într-un an de Crăciun, a căzut cu mine la cadourile corporatiste. Mi-a cumpărat o maşină americană de colecţie şi dulciuri comuniste.

Sunt multe de spus despre Daniel, dar mai bine să-i citim blogul. Iată, în loc să mă uit la Real-Juventus, am stat să scriu aceste rânduri. În timp ce am scris am ascultat câteva piese de pe albumul Exile On Main St. Din 1972.