Sunt cu nevastă'mea în autobuzul 52. Mergem dintr-o parte a Belgradului către centru. Vorbim pe un ton moderat în timp ce ne uităm pe geam la poduri, clădiri, oameni şi maşini. Un bărbat la 50 de ani cu o sacoşă de rafie în mână zâmbeşte către noi şi ne întreabă:
- Rumanski?
- Da, îi răspund, mirându-mă că toată lumea ne cunoaşte pe stradă.
- From which city?
- Bucharest.
- Aaaa, the capital! The capital! I saw it on google images. Very, very beautiful. And very large. Big city.
- Thank you, but I think Belgrade is larger.
- I know your president. Basescu!
- Yes. Trăian Băsescu.
- But I like Ceausescu. Ceausescu is a hero. The best. (îmi arată degetul mare ridicat)
Îmi plac din ce în ce mai mult sârbii. Eu nici nu ştiu cine este preşedintele lor. Omul acesta ne vorbeşte într-o engleză foarte bună şi ne înconjoară cu prietenie. Dă mâna cu mine şi-mi zâmbeşte sincer, cu toată gura. Apoi se pregăteşte să coboare, dar înainte de asta spune: "La revedere!", într-o română aproape perfectă.
Așa este, Bucharest e un oraș foarte, foarte frumos, Ceaușescu e un erou, iar sârbii sunt niște oameni pe care să-i placi din ce în ce mai mult. Împreună, aceste 3 lucruri reflectă un mare adevăr. Couldn't agree more.
RăspundețiȘtergereEXISTA O SINGURA SOLUTIE....trebuie sa ne mutam in Serbia, sa ne schimbam numele si sa ne dam copiii la sport, sa se apuce de baschet, de handbal , de tenis sau chiar de fotbal !!!
RăspundețiȘtergereCum suna : Petru Ioakimovic sau Eduard Antonovic ?
In sarba Petru e Petar, iar Eduard este Edvard.
RăspundețiȘtergereDacă vă mutați în Serbia, nu mai tre să vă schimbați numele, vă schimbă ăia și limba maternă
RăspundețiȘtergere