La cinema în mall

Evit mallurile. Sunt pline de puşti cordiţi care cheltuiesc aiurea banii părinţilor, de piţipoance, de tot felul de găozari. Mallurile sunt concepute pentru a stoarce bani. Vând haine scumpe cu nimic mai presus de hainele Livergy, Esmara şi Lupilu de la Lidl. Vând produse de tip fast-food pe care le vei mânca alături de mii de oameni, într-o sală de mese uriaşă. Am mai discutat pe acest blog despre proiectul lui Ceauşescu de a face cantine populare în fostele circuri ale foamei. Capitalismul i-a îndeplinit visul.

Evit mallurile, dar am vrut să merg la film, la Hobbitul. Nu înţeleg un obicei social în sala de cinema. De ce lumea trebuie să ronţăie ceva în timpul filmului? Majoritatea oamenilor din sala de cinema mănâncă ceva şi beau sucuri carbo-gazoase. Mă deranjează acest zumzet colectiv. Este un obicei foarte tâmpit împrumutat de la americani. Americanii-s de vină, futu-i în gură să-i fut. Ultima tendinţă la cinema este să mănânci nachos. Floricele mănâncă doar săracii sau neavizaţii. Nachos e fiţa acum. Adică chipsuri din porumb servite cu sos de brânză sau sos iute. M-am uitat de curiozitate pe lista de preţuri de la cinematograf. O porţie de nachos şi un suc costă 22 de lei. Trebuie să fii tâmpit să dai banii pe aşa ceva.