Arto Paasilinna - Morarul care urlă la lună

Laponia, undeva în timpul Războiului din Coreea (se specifică acest fapt de mai multe ori, războiul aducând venituri frumoase fermierilor bogați datorită vânzării de lemn), cu ceva vreme înainte de Jocurile Olimpice ediția Helsinki 1952. Într-un sat oarecare sosește Gunnar Huttunen care cumpără vechea moară. Un bărbat masiv, viguros, muncitor, priceput, dar cu unele mici dureri în suflet pe care nici el nu mai știe de unde le-a căpătat, dureri care-l fac să urle noaptea, înspăimântându-i pe săteni care socotesc că ar fi bine să-l trimită la balamuc. E o poveste simplă, dar Paasilinna are un stil fermecător și a transformat-o într-o carte ce se citește pe nerăsuflate. Sunt minunate aceste personaje din Finlanda rurală, oameni care iubesc natura și viața în sălbăticie, departe de stresul orașului și mizeria sa, oameni care spun lucrurilor pe nume și nu se gândesc prea mult când trec la acțiune. E o carte optimistă în care îți dai seama că personajul principal nu poate fi doborât. Speri că totul se termină cu bine și povestea de dragoste dintre morar și consiliera horticolă (personajul principal feminin) va învinge. De fapt îți dai seama că acest autor finlandez nu vrea să creeze drame cu care să-și impresioneze cititorul, iar spațiul în care se desfășoară acțiunea nici nu este propice pentru așa ceva. Și totuși finalul este surprinzător, metaforic, parcă ciudat pentru cum au decurs lucrurile pe parcurs. Dar este un final frumos, la fel ca întreaga carte. Îi mulțumesc blogăriței Ema Cojocaru pentru că mi-a trimis această carte în format electronic. În formatul clasic nu se mai găsește demult. Le-am scris celor de la Polirom să o reediteze măcar în colecția Top 10+, dar mailurile mele au rămas fără răspuns. În România a mai fost publicată "Anul iepurelui", la Humanitas, colecția Raftul Denisei. Am scris aici câteva cuvinte. Arto Paasilinna este un scriitor croit fix pe sufletul meu.