Daniel Pennac - La căpcăunii veseli

Benjamin Malaussene lucrează la Magazin (de fapt un mall în Paris şi nu e puţin lucru ţinând cont că romanul este scris în 1985, deci acţiunea se petrece cel mai devreme în acel an. Ori poate nu existau nici la ei mall-uri în vremea aia şi este vorba despre un magazin gen Unirea) într-o funcţie foarte ciudată. Teoretic este responsabil cu controlul tehnic, practic este ţap ispăşitor. De fiecare dacă când un cumpărător nemulţumit reclamă ceva, Benjamin este chemat de către şef, care de faţă cu respectivul nemulţumit îl beşteleşte cât poate de tare, îl ameninţă cu concedierea şi alte represalii, asta până când cumpărătorul nemulţumit cuprins de milă îşi retrage plângerea. Nici în timpul liber personajul principal al cărţii nu are o misiune prea uşoară, având grijă de cinci dintre ciudaţii săi fraţi, făcuţi de maică'sa cu diverşi bărbaţi. Şi-l mai are pe deasupra şi pe Julius, un câine epileptic. Într-o zi încep la Magazin atentatele cu bombă. Cam aşa porneşte această carte, una care se vrea amuzantă. Nu neg, are şi părţi amuzante, dar în mare parte mi s-a părut puerilă. Prea mult dialog, prea alert, parcă citeam un foileton dintr-o revistă pentru adolescenţi, nicidecum o carte ce se pretinde a fi pentru adulţi. Descrierile lipsesc cu desăvârşire, ici şi colo fiind trântite câteva caracteristici pentru fiecare personaj. De pildă nu ştim câţi ani are Benjamin, nu prea ştim ce-i place să facă, ce are prin casă, ce a făcut în copilărie. Se pleacă cumva de la premisa că ştim lucrurile astea, deşi cartea este prima dintr-o serie mai lungă. Nu am de gând să citesc următoarele părţi, deşi toată seria este foarte lăudată. Pe mine nu mă prinde literatura asta.