Cea mai bună shaorma

Sunt profund indignat de calitatea shaormei din România. După ce că e o mâncare de taximetrişti burtoşi, studenţi în mizerie sau corporatişti inconştienţi, în general un produs consumat de acea pătură a societaţii fără un grad de cultură culinară prea ridicat, mai este şi preparată într-un mod dezgustător de prost de către persoane care nu au nimic în comun cu bucătăria. Ce chef poate avea un tânăr cu vârsta între 18 şi 25 de ani, care stă în căldură într-o bucătărie insalubră, să pregătească sute de shaorme pe zi? Să zicem merci că nu se pişă în standul cu ingrediente.

Nu există cea mai bună shaorma, pentru că peste tot se face treabă de mântuială. Pentru că şi eu, la fel ca toţi românii, fac parte din tagma fomiştilor unsuroşi, mai încerc când şi când câte o shaorma. E adevărat, am consumat vreo cinci în ultimii doi ani, deci nu foarte multe. Din locuri diferite. De fiecare dată am rămas dezamăgit. Am rămas cu regretul de a da banii pe ceva prost.

Întotdeauna în shaorma cartofii prăjiţi sunt cruzi, pentru că preparatorii nu au răbdare să-i prăjească până la final. Ar fi OK cartofii cruzi, dacă ar fi cartofi, dar sunt cartofi la pungă, de fapt o pastă nedesluşită care consumată crudă are un gust oribil. Apoi sunt sosurile dubioase care efectiv năclăiesc întreaga compoziţie. Românul cere de cele mai multe ori "o shaorma cu detoate", adică peste cartofii prăjiţi, carne şi varză se pun castraveţi muraţi, ceapă, roşii, iar apoi se toarnă abundent ketch-up şi maioneză cu usturoi. Sunt unele shaormerii care au sosuri preparate de ei, dar unii iţi toarnă în shaorma ketch-up din tub, de la hypermarket, adică un amidon infect.

Azi, după multă vreme, am încercat iar o shaorma dintr-un loc deschis relativ nou. În premieră absolută a reuşit să mă enerveze lipia. Foarte subţire şi crudă, ca o cocă necoaptă. Sosurile abundente au umezit-o şi au făcut-o foarte rea la gust. Am zis că-mi bag pula în ele de shaorme şi nu mai mănânc în viaţa mea. E produs submediocru.

Cea mai bună shaorma din viaţa mea am mâncat-o la Eufrosin Potecă acasă pe 10 iulie 2005. A preparat-o el în bucătărie cu multă evlavie şi har. După ce am mâncat mi-a turnat două pahare dintr-un PET de Ciucaş. Bere Braşov. Apoi a luat chitara şi a cântat aceleaşi cinci începuturi din unele melodii celebre pe care le ştie şi el, întrebându-mă la fiecare dacă ştiu piesa. Merită să-ţi pregăteşti singur shaorma în propria casă. E mai bună, e mai sănătoasă, are ingrediente de calitate, plus că nu-i îmbogăţeşti pe toţi patronii de shaormerii, care vor câştig, dar nu oferă mare lucru.