Prin anii 2000 am urmărit de mai multe ori superbul film High Fidelity. Nu știam că este adaptarea unei cărți scrisă de Nick Hornby, iar când am aflat stocul de la Polirom se epuizase. Însă am observat că Humanitas tocmai scosese pe piață o altă carte a lui Hornby, care de asemenea a fost transpusă și pe ecrane. Adio, dar mai stau puțin, așa cum au tradus-o cei de la editură, A long way down în original. Romanul spune povestea a patru sinucigași care într-o noapte de An Nou, încearcă să sară de pe un turn. Nu sunt ei foarte convinși că vor să moară și de fapt nimeni nu sare, pentru că altfel nu mai aveam povestea. Să facem o mică prezentare a celor patru: Martin (fostă vedetă TV care prezenta o emisiune de matinal; a întreținut raporturi sexuale cu o fată de 15 ani și a stat 3 luni la pușcărie; tată a doi copii; despărțit de nevastă), Jess (adolescentă punkistă rebelă; bea, fumează, se droghează, vorbește urât; nu știe prea bine pentru ce se sinucide, aparent pentru că a lăsat-o primul iubit), Maureen (fiul ei are 19 ani și este o legumă într-un cărucior), JJ (rocker din USA, venit în GBR; formația i s-a destrămat, iubita la părăsit; e dezamăgit că e zero în muzică; are o pasiune pentru cartea Revolutionary Road a lui Richard Yates, chiar gândindu-se să se arunce cu ea în mână). De fapt nu doar Jess, ci toate personajele mi-au dat senzația că nu știu pentru ce vor să se sinucidă, iar cartea nu este deloc una dramatică, ci o comedie pop tipic britanică, cu câteva poante bune pe ici pe colo, cu trimiteri la formații de muzică cunoscute sau mai puțin cunoscute, fără prea mari schimbări de situație. În prima jumătate, cartea mi s-a părut chiar bună, dar pe urmă acțiunea a început să lâncezească și chiar să se stingă cu totul, atunci când trebuia să intre punctul culminant. Este scrisă la persoana I, cele patru personaje povestind pe rând. Nici măcar finalul nu mai poate salva a doua jumătate, cartea terminându-se într-un mod pe care l-aș descrie ca fiind fad. Nota: 6,5/10.
vineri, 16 ianuarie 2015
Nick Hornby - A long way down (Adio, dar mai stau puțin)
Prin anii 2000 am urmărit de mai multe ori superbul film High Fidelity. Nu știam că este adaptarea unei cărți scrisă de Nick Hornby, iar când am aflat stocul de la Polirom se epuizase. Însă am observat că Humanitas tocmai scosese pe piață o altă carte a lui Hornby, care de asemenea a fost transpusă și pe ecrane. Adio, dar mai stau puțin, așa cum au tradus-o cei de la editură, A long way down în original. Romanul spune povestea a patru sinucigași care într-o noapte de An Nou, încearcă să sară de pe un turn. Nu sunt ei foarte convinși că vor să moară și de fapt nimeni nu sare, pentru că altfel nu mai aveam povestea. Să facem o mică prezentare a celor patru: Martin (fostă vedetă TV care prezenta o emisiune de matinal; a întreținut raporturi sexuale cu o fată de 15 ani și a stat 3 luni la pușcărie; tată a doi copii; despărțit de nevastă), Jess (adolescentă punkistă rebelă; bea, fumează, se droghează, vorbește urât; nu știe prea bine pentru ce se sinucide, aparent pentru că a lăsat-o primul iubit), Maureen (fiul ei are 19 ani și este o legumă într-un cărucior), JJ (rocker din USA, venit în GBR; formația i s-a destrămat, iubita la părăsit; e dezamăgit că e zero în muzică; are o pasiune pentru cartea Revolutionary Road a lui Richard Yates, chiar gândindu-se să se arunce cu ea în mână). De fapt nu doar Jess, ci toate personajele mi-au dat senzația că nu știu pentru ce vor să se sinucidă, iar cartea nu este deloc una dramatică, ci o comedie pop tipic britanică, cu câteva poante bune pe ici pe colo, cu trimiteri la formații de muzică cunoscute sau mai puțin cunoscute, fără prea mari schimbări de situație. În prima jumătate, cartea mi s-a părut chiar bună, dar pe urmă acțiunea a început să lâncezească și chiar să se stingă cu totul, atunci când trebuia să intre punctul culminant. Este scrisă la persoana I, cele patru personaje povestind pe rând. Nici măcar finalul nu mai poate salva a doua jumătate, cartea terminându-se într-un mod pe care l-aș descrie ca fiind fad. Nota: 6,5/10.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dar ce-i cu tine? Te-ai specializat pe carti care au fost transformate in scenarii de film? Cum le alegi? :)
RăspundețiȘtergereNu, asa s-a intamplat.
RăspundețiȘtergereSpre deosebire de tine am explicat si acum si la cartea precedenta cum au fost alese :)
Coffee, buna in primul rand! :) Sa stii ca si eu am "ghinionul" sa vad vreun film si apoi sa aflu ca de fapt exista si o carte. Cateodata e mai bun filmul, dar de cele mai multe ori cartea. Filmul acesta de ex. l-am vazut si chiar mi-a placut, insa daca recenzia lui Gabriel spune ca nu e captivanta cartea, am incredere si nu o voi trece pe vreo lista de lectura. Have a nice day! :)
RăspundețiȘtergereDacă te încumeți să citești în engleză, îți pot trimite High Fidelity. Am citit-o și eu, mi-a plăcut (însă nu extraordinar de mult, parcă filmul a fost mai bun), dar nu am mai căutat nimic altceva de Hornby - și nici nu mă tentează.
RăspundețiȘtergereVăd că ai început să dai note. :)
Multumesc, dar nu ma incumet la citit in engleza. Da, incepand cu 2015 dau note. La sfarsitul anului imi va fi mai usor sa fac topul :)
ȘtergereMmmm... A Long Way Down nu este cea mai bună carte a lui Hornby, asta e clar. Dar are, la fel ca toate scrierile lui, farmecul şi umorul specifice englezului.
RăspundețiȘtergereEu am citit cartea asta acum ceva ani, când a fost publicată cu titlul Turnul sinucigaşilor.
Că tot ai pomenit, seria Hornby am deschis-o cu High Fidelity.
Hornby are multe cărţi ecranizate - About a Boy, Fever Pitch (ecranizările, engleză şi americană, au puţină legătură cu cartea, dar aceasta ca atare e cu fotbal – Arsenal!) -, a scris scenariul unui film nominalizat la Oscar şi a realizat muuulte altele, inclusiv în domeniul muzical.
Am scris vreo două articole pe tema asta, dacă eşti interesat.
Ioana
Link, te rog.
ȘtergereFever Pitch cred ca l-am vazut. E cand a luat Arsenal campionatul in ultima secunda in dauna celor de la Liverpool. Daca nu ma insel golul a fost marcat de actualul comentator al jocurilor FIFA.
Chiar nu mă pricep la jocurile FIFA :)
RăspundețiȘtergereUite linkurile
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am.html
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am_12.html