Team Building 2007

În 2007 încă nu venise criza financiară, iar eu eram debutant şi mă afirmam pe firmamentul lumii corporatiste care atunci oferea măriri substanţiale la salariu din 6 în 6 luni, bonuri de masă, petreceri de Crăciun, team building-uri, al 13-lea salariu, program de lucru de 8 ore. Am gustat preţ de vreo 15 luni din această lume selectă care într-un final a apus. Au fost vremuri bune când în ziua de salariu realizam că mai am pe card mai mult de jumătate din salariul precedent. Unde eşti tu viaţă îmbelşugată de altă dată? În august 2007 pe când lucram doar de 3 luni printre oamenii îmbrăcaţi la costum, cravată şi pantofi lustruiţi, compania a organizat un team building la Vama Veche. Iubitorii blogului Nopti si Zile cunosc povestea în două părţi intitulată Team Building, dar să precizăm că este doar o ficţiune. Nu a existat niciodată o plajă luminată de un tren de noapte, unde doi colegi au întreţinut relaţii sexuale. (Puteţi citi aici prima parte şi a doua parte). Sau o fi existat, dar nu la compania noastră. Întors din adevăratul team building am creat un blog unde am publicat povestea de mai jos, spre deliciul colegilor. Zilele trecute, la aproape 8 ani de la eveniment, am descoperit-o întâmplător în hdd-ul computerului. M-am gândit că merită publicată şi pe acest blog. Este o relatare simplă, dar venită din inimă. Iată ce scriam:


Aveam ideea preconcepută că într-un team bulding mergi să mănânci, să bei şi eventual să mai vezi câte ceva pe banii instituţiei pentru care zi de zi trudeşti. Cu toate acestea, timp de o săptămână, am aşteptat momentul plecării cu foarte mare intensitate. Cam de când Loredana a întrebat dacă ne place ciorba de burtă.

Vineri. Ziua plecării. Nerăbdarea pluteşte în birou şi pune stăpânire pe fiecare dintre noi. Printre prăjiturile de la ziua Danei, cu ochii pe ceas, reuşesc să fac câteva dosare. Plecăm la orele 16 şi după un scurt periplu la Nic pentru aprovizionarea cu bere rece intrăm în atât de neîncăpătoarea dar prietenoasă maşină a lui Dani. Eu, Dani, Sorin şi Andy. Desfac o bere, dau noroc cu Sorin, în timp ce Dani se îndreaptă către autostradă având Matizul lui Flori în coada sa, Matiz ce s-a ţinut cu obrăznicie după noi cam 10 km din autostradă. Sunt unele porţiuni de şosea în care Dani duce acul kilometrajului la 140, dar cu toate acestea suntem rând pe rând depăşiţi de majoritatea colegilor.

După un scurt moment de bâjbâială prin Constanţa, după ce am întâlnit cvartetul Ionuţ, Claudiu, Mihaela, Mirela într-o benzinărie, undeva după apusul soarelui ajungem în Vama Veche, la resortul ce avea să ne gazduiască pentru două nopţi şi două zile.

Împreună cu Sorin sunt repartizat la camera cu numărul 31, care din păcate dispune de un pat matrimonial. Asta e. Am venit în team bulding să dorm cu Sorin în acelaşi pat. De ce nu m-ar fi repartizat şi pe mine cu bip-bip ?

Seara începe la sala de mese cu o mămăliguţa cu brânză şi smântână, hamsii, vin, bere, toate acestea fiind condimentate cu glumele acide ale lui Ionuţ.

Miezul nopţii ne găseşte pe plajă, printre sticle de tequila şi bere, ascultând nume mari din istoria muzicii precum The Doors sau Jimi Hendrix, o muzică venită din timpuri în care nici unul dintre noi nu era încă născut, o muzică pe care Loredana pare să o aprecieze din plin. Eu nu pot decât să mă bucur că am scăpat de house, de Ciara sau Rihanna, de tot ceea ce înseamnă comercialism în muzică. Alex mă serveşte cu câteva shoturi de tequila, Sorin îmi oferă o ţigaretă, Geanina se miră că fumez, Bogdanel capotează şi cade pe nisipul de la marginea mării, aidoma unui mare erou din mitologia greacă răpus de Gorgona Medusa. Cosmin pare în corzi, dar are resurse să ducă seara la bun sfarşit ca un pugilist care 11 runde a încasat o ploaie de lovituri, dar revine miraculos în runda 12 şi câştigă meciul prin KO. Andreea şi Andy oferă un spectacol agreabil dansând strâns lipiţi unul de celălalt. Alex se pierde, iar gurile rele spun ca a fost găsit câteva ore mai târziu într-o cârciumă obscură având patru pahare de whisky în faţă. Ajung la 3 AM în cameră şi urmaresc un documentar foarte interesant pe Animal Planet, despre migrarea somonilor.

A doua zi dimineaţă, dupa micul dejun clasic şi după cuvântarea Loredanei, începe concursul Comoara Ascunsă. Deşi aş fi preferat un concurs de baut bere pe plajă combinat cu unul de stat în apa mării, mă supun şi îmi dau toată silinţa pentru binele echipei, mai ales dupa ce Mihaela ţipă la mine. Eu sunt un om paşnic şi m-am speriat. Alergăm cu toţii pe plajă pentru a îndeplini baremurile, ne îngropăm în nisip, mirosim şosete, facem poze cu Poliţia şi WC-ul, descoperim enigme sau ne îngrămădim într-un pat. Până la urma se termină şi găsim comoara sub formă de ceea ce ni se spune la televizor ca nu este bun în exces.

La prânz ni se serveşte ciorba de burtă promisă de Loredana. Pică foarte bine, cel puţin pentru mine, abia întors din apa mării, care, se ştie, face poftă de mâncare. Friptura, cartofii prăjiţi, clătitele cu ciocolată şi cele doua beri Stela Artois întregesc prânzul meu.

După-amiaza este petrecută într-un mod foarte agreabil. Mare, plajă, soare, bere, oftica lui Ionuţ de la volei, discuţii interesante cu Ioana şi Elena pe drumul de întoarcere. Alex şi Bogdănel lipsesc, fiind probabil la clinica de refacere din Bologna, după noaptea anterioară. Dani este amuzant intrând în mare cu ajutorul unui colac, Ioana ne arată valenţe de mare sportivă înotând cu o uşurinţă ieşită din comun, Ramona şochează prin vestimentaţia sa excentrică, Sorin cade peste o fată, pescăruşii îşi fac apariţia deasupra plajei.

După masa de seară, oboseala îşi spune cuvântul şi aleg ocupaţii mai sedentare precum jocul de şeptică. Alături de Ionuţ îngropăm pur şi simplu echipe formate din Ioana şi Elena sau Flori şi Mirela.

Ziua a treia şi ultima începe cu o binevenită omletă şi continuă cu o sesiune lejeră de plajă, unde ne delectăm în voie cu priveliştea oferită de colegele noastre îmbrăcate sumar. Bogdănel şi-a revenit şi este pe şezlong lângă noi, Sorin o agasează prieteneşte pe Andreea, Andy mă caută disperat pe plajă pentru a-l poza alături de Loredana. “Mă, asta vrea să aibă poze cu mine în chiloţi”.

Unii nu mai aşteaptă masa de prânz şi pleacă spre Bucureşti. Pierderea lor. După un prânz gustos, mă sui în dreapta lui Alex în Ford-ul Focus. În spate le avem pe Angi şi Rodica. Avem muzică bună şi un şofer carismatic. Pe autostradă atingem 220 km/h. Mai contează dacă vom muri şi vom avea parte de o înmormântare cu sicriele închise ? Totuşi Divinitatea ne aduce în siguranţă acasă, printre stropii de ploaie care se abat asupra noastră.

A fost un week-end foarte reuşit şi la final pot spune că într-un team bulding nu mergi doar pentru a mânca şi bea pe banii angajatorului. Am asistat la câteva lucruri uimitoare, pe care nu le-aş fi descoperit doar prin interacţiunea de zi cu zi pe care o avem la birou. Fiecare dintre noi a scos la iveala mici detalii, aparent neimportante. Cosmin este fermecat, oricat ar bea într-o seară, a doua zi nu are nici o problemă. Din garderoba Elenei face parte şi un trening Reebok alb-portocaliu. Bogdănel poate înfuleca trei porţii de clătite la desert, fără a se întrebuinţa foarte mult. Sorin este un om hâtru, de multe ori stând tăcut, dar pocnindu-te când nu te aştepţi cu vorbe de duh. Am aflat că Angi a facut 12 ani de înot, dar nu apreciază poezia romantică. Am observat că Dani are energie la fel de mare ca un camion plin cu baterii Duracell. Nu m-aş fi aşteptat să-l văd atât de vioi, dansând şi distrându-se pe plajă până la ore mici ale dimineţii. Am aflat că Ramona are şi sentimente, plângând după brăţara pierdută. Am descoperit că Ioana nu este doar cea care ne întoarce dosarele de la plată. Cu bucurie am sesizat ca Loredana apreciază muzica de calitate şi că Ionuţ nu acceptă înfrângerea în nici un domeniu. Cred că şi dacă ar juca Piticot ar da tot ce e mai bun din el. Am descoperit nişte prieteni în colegii mei şi asta m-a bucurat cel mai mult.