James Meek - Un gest de iubire

Vom începe cu un citat care, deşi nu are mare legătură cu întâmplările din roman, consider că este folositor pentru iubitorii acestui blog. Anna Petrovna, protagonista principală, vorbeşte despre secretul mecanismului care excită femeile: "E un os mic, mic de tot pe care femeile îl au în vagin, la cinci centimetri în interior, pe partea stângă. E foarte greu de găsit, chiar foarte greu, însă dacă îl găseşti şi-l ciupeşti uşurel de tot, în timp ce-i mângâi lobul urechii drepte, aşa cum ai mângâia urechea unui pui de şoricel, femeia aceea o să te iubească pe vecie.". Cartea lui James Meek este foarte complexă, deosebit de interesantă, bine documentată, dar are şi un minus din punctul meu de vedere în stilul autorului care este cam tern, parcă observându-se faptul că a lucrat multă vreme ca ziarist. Sigur, a realizat un roman superb, dar de ce nu auzim despre "Un gest de iubire" vorbindu-se cum se vorbeşte despre "Laur"? Păi tocmai din cauza stilului abordat. Dacă romanul era scris acum 100 de ani cred că astăzi se afla printre capodoperele universale, însă aşa e doar o carte oarecare despre care mulţi nu au auzit. Bună de tot acţiunea, petrecându-se pe parcursul a doar câteva zile, în anul 1919, undeva în Siberia de sub Cercul Polar. O serie de evenimente ciudate petrecute concomitent distrug liniştea unui orăşel unde se înghesuie oameni dintre cei mai ciudaţi, o sectă de castraţi, o legiune de soldaţi cehoslovaci, o văduvă enigmatică, plus un bărbat ciudat care pretinde că este urmărit de un canibal. Acţiunea porneşte un pic mai greu şi îţi vine să abandonezi cartea în primele 100 de pagini, ca să realizezi pe la pagina 250 că ai în faţă un roman minunat şi deopotrivă interesant. În notele de final ale autorului am realizat încărcătura istorică a cărţii şi adevărurile care se ascund în spatele ficţiunii. Mi-a plăcut şi îi mulţumesc Falsului Ionescu pentru recomandare.