Toblerone

Ieri colegul meu de birou, Cătălin, și-a cumpărat o ciocolată Toblerone. Mi-a fost rușine să-i cer o bucățică, așa că mai pe seară, după ce am luat copilul de la grădiniță, m-am oprit la un Mega Image și am cumpărat o întreagă ciocolată Toblerone. Prima oară am mâncat Toblerone pe la mijlocul anilor '80, adusă de afară de unchiu' Ticu care era șofer de TIR pe curse internaționale. Mi se părea ceva divin, un gust foarte special. Toblerone-ul de acuma mi s-a părut o ciocolată ordinară, nimic din gustul de altă dată. Oare e așa pentru că acum totul se face în mod industrial? Oare e așa pentru că e un Toblerone făcut pentru Eastern Europe? Costă sub 1 euro și scrie pe el că e produs în Elveția, iar în Elveția lumea spune că totul e scump, deci ce ciocolată pot scoate ei la sub 1 euro? Oare e așa pentru că acum mâncăm ciocolată des și nu mai apreciem gustul ca pe vremuri? Mi-am amintit de o caricatură a celebrului Mihai Stănescu. Un băiețel împreună cu tatăl său în fața unui SHOP (magazinele la care se vindea pe valută înainte de '89 și la care omul de rând nu avea acces). Băiețelul spune: "Tati, uite, au Toblerone!", la care tatăl uitându-se către o pubelă de gunoi aflată în apropiere spune: "Se zice tomberon".