Restaurant vs. gătit la domiciliu (11)

Odată cu sosirea vremii reci, am schimbat și noi consistența meselor, trecând la meniurile de toamnă-iarnă. Nevasta, mereu în căutare de tot felul de chilipiruri culinare, a găsit carne gulaș de porc la 19 lei/kg. S-a gândit că ar merge pentru o tocană și a cerut vânzătoarei de la galantar 200 de grame, moment în care eu m-am simțit rușinat și pentru a nu trece drept niște calici în fața femeii, am ridicat degetul arătător și am zis: "Puneți, vă rog, 400!". Am mai cumpărat două kilograme de cartofi pe care am plătit 6 lei și de 3 lei o mână de legume (ceapă, ardei), o cutie de roșii tocate pentru mâncare - 5 lei. Cu circa 24 de lei, socotind și uleiul și sarea, au ieșit 8 porții fabuloase de tocană. Atenție mare! 3 lei o porție de mâncare excepțională. 3 lei! 

Sigur, eu nu m-am limitat la doar acești 3 lei. A doua zi am cumpărat un borcan de castraveți în saramură făcuți în Polonia (foarte buni, cei în oțet nu se compară cu cei în saramură) pentru 18 lei, dar mănânc de 5-6 ori din el. Am prăjit pâine, am curățat doi căței de usturoi, am preparat o infuzie de plante bulgărești și am avut o cină deosebită. În timpul mesei am ascultat Ane Brun - Halo, o piesă foarte linștită, care a completat perfect vremea rece de afară, conexată cu cina mea de toamnă. Cină pe care am dat 7-8 lei.

Iar fix în ziua aia, mâncasem un prânz delicios cu doar 10 lei, alături de Domnul Petru Șerban, superiorul meu de la Fundație. Cașcaval pane cu cartofi prăjiți de la Profi. Domnul Petru Șerban mi-a zis: "Băi Gabi, ce pula mea am ajuns să mâncăm?", iar în vocea lui nu se simțea dezgust, ci amărăciune. Nu am înțeles de ce, pentru că a terminat masa înaintea mea.

Cu totul altfel au stat lucrurile acasă la Ciuc, la cina din pauza celor două sferturi de finală de sâmbătă, de la Cupa Mondială de Rugby Franța 2023. În pofida unor mici stângăcii, am avut parte de primirea perfectă și un ospăț extraordinar. Ciucu a stat ca pe ace tot timpul, știind că voi scrie pe blog despre întreaga experiență, străduindu-se să îmi ofere bucate de o calitate extremă, cu unele nici familia sa nefiind obișnuită, ca de pildă friptura de vită maturată, din care a cumpărat doar trei bucăți, pentru mine, pentru el și pentru fiul său cel mare, biata sa nevastă mâncând doar pizza, dar totuși întrebând cu speranță: "Ciucu, vei mai face friptură de vită și pentru masa de Revelion?". Am fost invitat să-mi aleg vinul potrivit pentru friptură, dintr-o multitudine de sticle, alegând un produs al Cramelor Oprișor din Mehedinți. Au făcut chiar și tort de morcovi pentru mine, din care mi-au dat și la pachet. A fost chiar o cină de neuitat, care a prefațat cum nu se poate mai bine partida dintre Irlanda și Noua Zeelandă, cel mai frumos meci de rugby văzut vreodată atât de Ciuc, cât și de mine.