Cina din ziua cu ciclonul

Ne-au speriat avertizările de ciclon și n-am mai ieșit din casă, duminică seara găsindu-ne în imposibilitatea de a prepara o cină decentă. Nevasta chiar m-a întrebat ostentativ, știind că nu avem de niciunele: "Ce pregătești copiilor în seara asta?". La televizor se transmitea în direct Man United cu Tottenham, așa că am făcut un castron de floricele la microunde și ne-am uitat la meci, potolindu-ne puțin foamea. Nu a fost chiar ciclon în București, dar probabil Oculta Mondială a ținut să răspândească panică în rândul populației, ținând lumea în casă cu un motiv întemeiat, doar de ei știut. Panica adevărată în rândul familiei mele a venit în momentul în care au observat că nu vom mânca cina. Eu nu m-am panicat, pentru că am trăit și pe vremea Tovarășului Nicolae Ceaușescu, când aveam cu mult mai puține decât la momentul prezentului, pentru că nu am descins în hypermarket pentru obișnuitele cumpărături de la sfârșit de săptămână. În frigider am găsit o roșie, un castravete și jumătate de ardei, iar în cămară aveam ceapă berechet. Am făcut o salată, pe care am împărțit-o la trei. Nevasta nu a dorit să mănânce, spunând că ori mănâncă ceva luxos ori moare de foame. Am mai găsit puțină telemea de vacă pe care am pus-o la salată și un șnițăl lăsat de la masa din ziua precedentă, pe care l-am tăiat feliuțe și l-am împărțit de asemenea în trei. În congelator am găsit o pungă cu bulete de cartofi de la săptămâna franceză de la Lidl și o pungă cu pateuri congelate de la săptămâna grecească a aceluiași magazin. Buletele le-am pus la airfryer 10 minute la 200 grade, iar pateurile la cuptorul electric 15 minute la 220 grade. Mâncare semipreparată. I-am chemat pe copii la masă, iar aceștia au fost uimiți de câtă mâncare avem. Am luat o cină decentă, am pus chiar și muzică (ceva trist, pentru că afară ploua. Purple Rain a binecunoscutului Prince s-a potrivit perfect). 
La sfârșitul cinei i-am spus fiului meu cel mare, pentru a-l responsabiliza:
- Eu am pregătit masa, tu speli vasele.
- Nu le spăl, nu am chef!, mi-a spus acesta.
- Vai câte lene ai! O să ajungi pe străzi când om muri eu și mă-ta!
- Nu o să ajung pe străzi. Eu o să fiu bilionar.
- Da? De unde? O să inventezi călătoria pe Saturn sau ce?
- Nu! O să mă căsătoresc cu fata lui Titina și o să fiu bilionar.
- Dar de unde știi tu de Titina?
- De la tine de pe blog.
Am spălat tot eu vasele, apoi ne-am dus să ne uităm la derbyul de pe Metropolitano. La televizor.