Ați auzit de Russell Westbrook? Nu e departe de a egala recordul lui Oscar Robertson din sezonul '61-'62, triple double media unui întreg sezon. Am urmărit 12 partide de NBA în ultimele 3 săptămâni. Se greșește atunci când se spune că nu mai e basket ca pe vremuri. Sunt câțiva jucători în prezent cu nimic mai prejos decât Michael Jordan. E bine, Eufrosin, că scriu despre basket? Spuneai că scriu rar. Pot scrie zilnic despre meciurile pe care le văd.
...ori despre jocurile de PS4 pe care le termin. Am terminat recent Heavy rain. Și chiar de două ori, pentru că jocul are 14 finaluri posibile. Prima oară a murit fata și mi-a părut rău de ea, mai ales că în joc poți să-i vezi țâțele și curul. A doua oară am ajuns la cel mai fericit final posibil.
M-a înscris unchiu la cor. Fără voia mea. Ca pe vremea UTC-ului. Corul celor luați cu arcanul. Ne pregătim pentru Crăciun și Ziua Națională. Cântăm "O ce veste minunată" și "Deșteaptă-te române!". Stau lângă unchiu și cântam amândoi. Eu cânt mai bisericește, iar unchiu se cacă pe el de râs. Pleacă de lângă mine ca să nu-l ia la ochi profesoara. De altfel e un om venerabil, de fapt aproape un bătrân venerabil, însă situația îl face să se comporte ca un copil. Râd și eu, iar la imnul țării îmi șterg lacrimile de atâta râs. Îi dau sms nevestei să ia copilul de la grădiniță, îi spun că mai întârzii. Avem repetiție aproape în fiecare seară. Astăzi am ajuns transpirat acasă și m-am băgat direct la duș. Nevasta mi-a reproșat: "Da, ești la repetiții la cor, văd că te speli când ajungi acasă. Pe cine ai? Ce colegă?".
Mănânc cu Machiavelli la KFC. A doua oară într-o săptămână. În rest ține regim cu ceai de busuioc și alte plante culese chiar de el, de pe dealurile ce împrejmuiesc moșia familiei. Când nu are ceai vine la birou cu suc de mere la cutie de 3 litri, cumpărat direct de la fabrica din Râureni. Doar 10 lei. "Gustă și tu, grasule!". Săptămâna trecută mi-a adus o sticlă de vin roșu din Basarabia. Acum mănâncă la KFC un bucket plin cu strips și încă două mini baghete cu pui. Plus cartofi prăjiți și suc carbogazos. L-am întrebat pe YO3 dacă ar vrea să mănânce la KFC. Mi-a răspuns: "Dar eu ce am să nu mănânc la KFC?". Chiar își dorește, pentru că nu a mâncat niciodată.
In week end am fost să văd Marea Neagră. La întoarcere pe autostradă se făcuse cam ora 23. Am oprit la un Petrom, iar ei au promoția aia mișto la tigăi Domo, Made in Italy. Teflon. Cine la ora aia ar intra într-o benzinărie pe autostradă să cumpere o tigaie de 28? Eu!
O pictoriță în mizerie ce lucrează ca femeie de serviciu, un aristocrat bâlbâit în mizerie care locuiește intr-un apartament de 300 mp aproape de La tour Eiffel, un chef și mamaia (traducere oferită de Iustina Croitoru, nu știu care e originalul; a cam romanizat multe chestii în traducere) lui, sunt cele patru personaje principale propuse de celebra Anna Gavalda (priviți poze cu ea pe net, nu mi-o imaginam așa la cum scrie) într-un roman lipsit de prea multă acțiune ori de faze notabile, dar totuși plăcut la citit. Seamănă mai degrabă cu un scenariu de film și în asta a și fost transformat, într-un film ce pare interesant din ceea ce am văzut în trailer. Printre altele, citind cartea, realizăm că și francezii au obiceiul tăiatului de porc cam ca pe la noi la țară și de asemenea, să vezi și să nu crezi, au și ei buda în fundul grădinii, asta deși acțiunea cărții se petrece în timpurile în care francul francez a fost înlocuit cu moneda unică, euro. Am citit cartea, mi-a plăcut că a mers repede, dar nu îmi dau seama cu ce e Anna Gavalda specială. Scrie pur și simplu literatură de consum, jonglează puțin cu personajele și nimic mai mult. Unii spun că este o radiografie a Parisului contemporan. Eu nici nu mi-am dat seama că acțiunea se desfășoară în Paris. La fel de bine puteam să cred că e în Katowice. Alții spun că e una dintre cele mai frumoase povești de dragoste. Nu. E una banală. Prea bolnăvicioasă și prea modernă pentru gustul meu. Dar cum zice colegul meu yo3, d'asta e bine că suntem diferiți și nu avem aceleași gusturi.
