Haruki Murakami - Pădurea norvegiană

Unul dintre romanele excelente ale lui Murakami, recitit după mai bine de 15 ani. Probabil cea mai puțin fantasmagorică dintre toate cărțile lui, o poveste de dragoste interesantă, petrecută  în Japonia pe la sfârșitul anilor '60, derulată în binecunoscutul stil, care oferă cititorului o lectură extrem de facilă și foarte plăcută. Caracteristice prozei lui Murakami, simplitatea și lejeritatea frazei, modul autorului de a realiza ceva senzațional din nimic (descrierea unor activități banale ce converg către ceva ieșit din comun) dau încredere cititorului de rând, care descoperă frumusețea literaturii și chiar prinde curaj, apucându-se să scrie diferite povestiri sau nuvele. Citind, începi să-l invidiezi pe Watanabe, personajul cărții, și îți dorești să ai 19 ani, să locuiești într-o cameră de cămin la Universitatea din Tokyo, să citești "Marele Gatsby" în timp ce bei whisky, sâmbetele să mergi prin Love Hoteluri cu diferite fete agățate prin baruri, să lucrezi la un magazin de muzică, dar mai ales să ai toată libertatea din lume. Sigur, personajele feminine ale cărții, Naoko și Midori, nu sunt deloc întregi la cap și-i pun mari probleme tânărului Watanabe. 

Departe de capodoperele lui Murakami, totuși Pădurea norvegiană ocupă un loc aparte în sufletul meu, pentru că:

- este sensibilă, nu are nici pe departe forța dragostei din Geamilia lui Aitmatov, ori One Day (din recenta miniserie Netflix, cartea nu am citit-o), dar japonezii percep altfel dragostea, iar Murakami o prezintă frumos

- are multe pasaje cu referire la muzică bună, gen Walttz for Debby a lui Bill Evans ori The Rolling Stones - Jumpin' Jack Flash

- are multe referiri la cărți bune, gen De veghe în lanul cu secară sau Muntele vrăjit (voi ați citit Muntele vrăjit?)

- are multe referiri sexuale de-a dreptul încântătoare, exprimate cu foarte mare ușurință, fără urmă de vulgaritate

- are multe referiri la mâncare japoneză și băuturi (la un moment dat se pomenește brandul de whisky Chivas, deși japonezii au whisky-uri autohtone excelente, dar probabil e mai cool să bei ceva de import)

- este scrisă simplu, dar totuși cu multă pricepere, te ține în priză, vii cu plăcere acasă obosit de la muncă și abia aștepți să te delectezi cu scrierea lui Murakami

Top 10 seriale all time

Lumea este fascinată de seriale. Cei mai în vârstă dintre noi le urmăreau la TV, apoi a apărut magia dc++-ului și a torenților, iar în zilele noastre sunt streamingurile care oferă material din belșug. Mi-a fost greu să fac un top 10 all time, au fost multe preferate. Imediat după Revoluție urmăream la TVR serialul polonez care a dat și numele prezentului blog. Am fost și eu copil și mi-a plăcut mult Beverly Hills 90210, iar mai apoi Merlose Place. M-am uitat cu imensă plăcere la telenovela americană Santa Barbara, ori la Familia Bundy. Walker polițist texan, Xena prințesa războinică, CHiPs pe Tele7ABC sau XFiles vineri seara la Pro Tv. Doctor Queen, femeia medic și Dallas. Întreaga nebunie creată în jurul serialelor Lost sau Twin Peaks. Mad Men, Supernatural. Abia apărutul One Piece, care cu siguranță se va transforma în ceva senzațional. Last of Us. Nu le-am putut include pe toate în Top 10. Mai jos Top 10-ul meu, random order. Vreau să-l văd și pe al vostru.

Californication - Un serial care îți dă o stare de bine, te amuză, te relaxează, îți deschide apetitul pentru muzica bună, băutură, golăneală, sex cu femei frumoase, dar totodată are și o notă melancolică, de regrete.

Breaking Bad - Pur și simplu o operă de artă, povestea umilului profesor de liceu (aici Ciuc mă va contrazice, spunându-mi că niciun profesor nu este umil) ajuns cel mai mare producător de cocaină. 

Dexter - Probabil cel mai îndrăgit criminal în serie all time și probabil serialul meu favorit din toate timpurile, văzut cap-coadă de două ori. 

Game of Thrones - Cunosc câțiva oameni care au refuzat totalmente să urmărească acest serial, iar după primul episod au devenit dependenți. O realizare de excepție, personaje pe care le îndrăgești sau le urăști din tot sufletul, un serial pentru absolut toată lumea, nu doar pentru amatorii de fantasy. Am încă două-trei persoane în lista de prieteni care refuză vehement să-l urmărească. Pierderea lor.

Masters of Sex - Anii '50-'60, pe la începutul studiului sexualității, mi-a plăcut nu doar prin subiectul dezbătut, scenele de sex superbe, dar și prin atmosfera epocii, foarte bine creată. 

Fargo - Am văzut doar primele trei sezoane, de două ori fiecare sezon. Un serial cu actori de film, o poveste incredibil de bună, o atmosferă de maximă șmecherie.

The White Lotus - Au apărut doar două sezoane până acum, dar serialul este un must. Oameni în vacanță, câte o crimă și un turist mort per sezon. Aflăm adevărul în ultimele secvențe, ca în romanele Agathei.

ER - Serialul adolescenței mele, în fiecare seară de marți la PRO TV urmăream aventurile medicilor de la Spitalul de Urgență din Chicago.

Vis a Vis - Serial spaniol cu penitenciar de femei. Au fost multe seriale cu pușcării, dar parcă ăsta mi-a plăcut cel mai mult dintre toate.

Stranger Things - Anii '80, Indiana, lucruri paranormale. Nu, nu este un serial pentru copii. 

Restaurant vs. gătit la domiciliu (19) - Creveți la wok cu salată

După multe mese cu 5-10 lei, trezindu-mă cu un surplus financiar destinat procurării alimentelor, am achiziționat 3 pungi de creveți cu codiță, la 58 lei/punga, deci un total de 174 lei. Eu nu concep să mănânc creveți fără să beau vin spumant, așa că am luat o sticlă de spumant fermentat după metoda tradițională (în sticlă, nu în rezervoare), pe care am dat 45 de lei. M-am apucat de treabă, dar înainte mi-am turnat un păhărel de Johnnie Walker Black Label, un whisky extrem de cinstit. Desigur, nevasta m-a certat cu asprime, dojenindu-mă că sunt un bețiv ordinar. I-am zis: "Nu-i adevărat, eu beau 100 de whisky, iar tu bei două beri și bagi mai mult alcool pur în tine decât bag eu. Tu ești bețivă, nu eu!". Apoi i-am scris pe o hârtie următoarele: "100 ml whisky 40% ---> 40 ml alcool pur, 1 l bere 5% ---> 50 ml alcool pur". Iar ca să nu mă mai necăjească, am dat drumul la muzică tare, ca să nu aud ce zice. Am pus piesa Cheloo feat. Margineanu - O zi ca oricare alta. A plecat din bucătărie și am rămas iar singur. Am pus la încins wokul de fontă și mi-am dat seama de un lucru foarte grav: nu aveam usturoi în casă. Asta compromitea serios rețeta mea, creveții nu ar fi avut gust. Mi-am amintit de vecina mea, care gătește exclusiv pe bază de usturoi, ea m-ar putea salva. Am sunat-o, ca pe vremuri când oamenii se ajutau între ei, și am întrebat-o dacă îmi poate da niște usturoi pentru creveți, iar ea a zis: "Desigur! Nu există creveți fără usturoi!". În 30 de secunde aveam o căpățână excelentă de usturoi. Am aruncat în wok o bucată de unt 82% și am pus la prăjit creveții (după ce în prealabil îi fiersesem 2-3 minute în apă clocotită), peste care am pisat usturoi din abundență. Ca garnitură lângă creveți am avut salată verde cu ulei de măsline și oțet balsamic. Am destupat vinul spumant, am turnat în cupe de cleștar, am ciocnit cu nevasta care la vederea creveților a fost mult mai prietenoasă și am avut o cină minunată. Am montat totul într-un filmuleț pentru canalul de youtube, pentru că altfel nu m-ați fi crezut. Creveți 174 lei, vin spumant 45 lei, 100 ml de Johnny Walker Black Label 12 lei (120 lei sticla de 1 litru din aeroport), salată 8 lei, usturoi - gratis, unt - 2 lei ---> total 241 lei o masă de 4 persoane, cu fructe de mare la discreție și vin spumant. 

Restaurant vs. gătit la domiciliu (18) - Paste cu sos roșu

O mâncare complet nesănătoasă, dar extrem de gustoasă și totalmente apreciată de copiii mei, pe care eu o pregătesc destul de des, sunt pastele, preparate de mine în două variante: cu sos roșu sau cu sos alb. Astăzi vom vorbi despre pastele cu sos roșu, extrem de simplu de preparat. Pun la fiert în oala pentru paste o pungă de penne, rad 250 grame de brânză cedar (mult mai bun decât cașcavalul normal. Deobicei cumpăr la 250 grame, dar acum am cumpărat un calup de 1 kg și-l porționez eu, prețul a 4 pachete de 250 grame fiind 68 de lei, iar pe 1 kg am dat doar 45 de lei). Într-o tigaie pun la prăjit fâșii de bacon, peste care torn sos pentru paste si zdrobesc 4 căței de usturoi. La final amestec totul, adică pennele fierte, cedarul ras, sosul cu fâșii de bacon, adaug piper și oregano. După ce pun pastele în farfurie, presar pe deasupra ceva brânză italiană gata rasă. Pastele costă 6 lei, cedarul 11,25 lei, șunculița 17 lei, sosul 10 lei, usturoi, piper+oregano + puțină brânză rasă 2 lei. Rotunjim la 50 de lei, cu spălatul vaselor și ce mai e. 6 porții de paste 50 de lei. 8,3(3) lei o porție de paste! Știți cât costă în restaurant? De la 40 de lei în sus. Am băut un vin alb excelent în timpul procesului de preparare și am ascultat muzică americană gen: Thomas Petty - American Girl, Leonard Kravitz - American Woman, Donald McLean - American Pie sau Grand Funk Railroad - We're an American Band. Și lista poate continua, cu piese ce conțin cuvântul "american", mai spuneți și voi. 

Pentru că inițiativa mea de a pune filme cu procesul de gătire a fost apreciată, găsiți aici filmul despre paste cu sos roșu.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (17) - Pulpe de rață cu piure de cartofi, sote de ciuperci și vin gruzin

• 6 pulpe de rață = 53 lei (așadar aproape de 3 ori cât cele de găină)
• 2 kg de cartofi = 12 lei
• 1 pachet de unt = 12 lei
• 1 kg de ciuperci = 14 lei
• 1 borcan de ardei copți = 14 lei
• o ceapă, o căpățână de usturoi, puțin lapte, sare, piper = 5 lei
• o sticlă de vin gruzin = 50 lei
• suc de portocale = 10 lei

Total 170 lei pentru o masă excepțională de duminică, 6 porții din care am mâncat 4 persoane. Vineri seara am primit cadou de la nevastă un vin din Republica Georgia, țară renumită pentru calitatea vinurilor sale. Ne-am amintit amândoi că în tinerețe, aflându-ne în vizită în orașul Krakovia din Polonia, am servit (cui?) o cină la un restaurant gruzin de acolo, un piept de rață cu gem de merișoare și un vin gruzin. Am zis să asociem la fel și acum vinul, cu piept de rață, însă aflându-ne la Lidl ne-a îngrozit prețul prohibitiv al acestui produs, 90 lei/kg (chiar și Titina ar face un efort financiar pentru așa ceva!), așa că am ales next best thing, pulpele de rață la doar 45 lei/kg. M-am trezit duminică pe la un 8 regulamentar și i-am obligat pe cei ai casei să nu mănânce nimic până la orele prânzului, pentru a ni se face foame cum se cuvine. Iar pe fiul meu cel mic l-am obligat să curețe cartofi, mie displăcându-mi profund această activitate. Copilul s-a supus și a curățat foarte bine cele 2 kg de cartofi, destinate piureului (sau pireului cum mai zic unii). Iar după ce a terminat i-am zis: "Du-te și tu cu mă-ta să luați un borcan de ardei copți!", iar copilul meu cel mic a zis: "Nu vreau!", însă când a dorit să meargă fratele său, a zis că merge și el. Așa că am rămas singur acasă, iar cât ei au fost să cumpere ardei copți, am gătit liniștit, am băut o bere de foame și am ascultat muzică blues, remarcând o piesă excepțională pe care o recomand și cititorilor acestui blog, Meena Cryle & The Chris Fillmore Band - It Makes Me Scream. Mi-am făcut treaba de bucătar cu mare conștiinciozitate și nu mai insist asupra preparării, pentru că am făcut un colaj video pe care o să-l vedeți. Cei prezenți la masă au aplaudat la scenă deschisă, s-au arătat doar note de 10, ca la slam dunk-ul lui Vince Carter de la concursul de slam din anul 2000. Întregul film al pregătirilor se găsește aici.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (16) - Chiftele

Am cumpărat 1 kg carne de porc tocată cu 14,5 lei. Aveam poftă de chifteluțe. M-am rugat de nevastă vreo 2 seri la rând să-mi facă, dar fiind preocupată cu alte activități a tot amânat această sarcină gastronomică. În a treia seară, deși nu făcusem în viața mea chifteluțe, am zis că mă voi ocupa de problemă. Cât de greu poate să fie? Am tăiat grosier, pentru că nu am răbdare, trei cepe mici și 6 căței de usturoi. Am pus la înmuiat în apă două colțuri de pâine uitate într-un sertar. Am spart patru ouă peste carne, am adăugat ceapă, usturoiul și pâinea, după care am frământat temeinic. Din carnea frământată am format chiftelele, mai mari, pentru că nu am avut răbdare să le fac mici. Mi-au ieșit 25 de chiftele, pe care le-am pudrat cu făină, apoi le-am pus la prăjit în ulei încins într-un wok de fontă. Am prăjit trei serii de 7 chifteluțe și o serie de 4 chifteluțe. Le-am scurs de ulei pe niște șervețele, după care le-am pus într-un castron destinat servirii. Am găsit câțiva castraveți murați în saramură pe fundul unui borcan și la fel, câțiva gogoșari murați în oțet. Asta a fost garnitura. Din păcate nu am consumat alcool, fiind în săptămâna de pauză, așa că mi-am făcut o infuzie de fenicul. Am început să mănânc și am constatat că am uitat cu desăvârșire să pun sare și piper la amestec. În rest chifteluțele au fost delicioase, un pic crocante la exterior, pufoase la interior, apreciate unanim de întreaga familie. Ei au zis că parcă fac chifteluțe dintotdeauna. Au ieșit 5 porții de 5 chifteluțe. Cam 25 de lei ingredientele, deci 5 lei per porție. Cu 5 lei de om am mâncat de băteam puricii pe burtă, cum ar spune fostul meu coleg de la Institut, yo3. Atât de ieftin a ajuns nivelul de trai în România.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (15) - ciuperci sotate în unt și pulpe de pui la tavă

Am cumpărat un kilogram de ciuperci cu 13 lei. Le-am tăiat felii și le-am pus într-un wok de fontă la prăjit. Au lăsat apă multă pe care am scurs-o, într-un final au rămas la 10% din volumul inițial, moment în care am adăugat în wok cam 50 grame de unt 82% și am prăjit ciupercile în unt. Lumea spune că nu e bine să prăjești așa în unt/grăsime, că toate astea se depun pe vasele de sânge și poți face AVC. E mit sau realitate? Se găsește vreun doctor pe blog care să ne lămurească? Am rășnit sare de mare și piper peste ciupercile prăjite, am adăugat doi ardei kapia tăiați fâșii și am consumat asta ca garnitură la pulpe de pui întregi făcute la cuptor. Știți cât am dat pe 6 pulpe întregi? 20 de lei. Le-am ținut două ore la cuptor într-o tavă alături de o ceapă care s-a caramelizat și a dat un gust foarte bun. Cât m-au costat ingredientele pentru șase porții de mâncare? 39 de lei, deci 6,5 lei pentru o porție. Asta în timp ce Titina se află la Miami. Nu este glumă, a pus poze pe fb. N-am stat pe uscat cât timp am preparat mâncarea. Deși fac concurs cu prietenul meu piskeshu și prietena mea kitzi, care dintre noi trei bea mai puține zile din an, am băut doua păhărele de Balvenie, un single malt despre care se spune că stă 12 ani în butoaie de stejar și 9 luni în butoaie de cireș și am ascultat muzică jazz, piese gen "Alice în Țara Minunilor" de Bill Evans. Am băut și o sticlă de Coca Cola rămasă de la Revelion. 3,29 lei la Lidl. Așadar am scos un meniu excelent sub 10 lei, cu garnitură, carne și suc.  

ciuperci trase în unt irlandez la wok de fontă

pulpe de pui întregi la tavă de sticlă cumpărată de la Ikea

whisky scoțian servit la pahar de cristal cehoslovac și Coca Cola la stică de sticlă