Cinghiz Aitmatov - Eşafodul

O dramă de proporţii cosmice pusă minunat pe hârtie de către unul dintre cei mai iubiţi scriitori sovietici, kirghizul Cinghiz Aitmatov. Terminând cartea nu m-am regăsit momente bune, iar într-un final am constatat că udasem de atâtea lacrimi hârtia ultimelor pagini. Este genul de carte la care cei mai sensibili vor plânge în hohote, un plâns ca de sfârşitul lumii. Tragedia se prefigurează chiar de pe coperta cărţii unde editorul publică un citat de mare frumuseţe:

Iată prăpădul lumii, a rostit Boston cu glas tare, şi brusc i s-a dezvăluit un adevăr cumplit: până atunci, lumea toată sălăşluia înlăuntrul lui, şi acum acestei lumi îi bătuse ceasul. El era şi cerul, şi pământul, şi munţii, şi lupoaica Akbara, marea zămislitoare a toate câte sunt, şi Ernazar, rămas pe vecie între gheţurile din masivul Ala-Monghiu, şi pruncul Kengeş, ultima sa ipostază, şi Barzabai, cel respins şi ucis în sufletul lui, şi tot ce a văzut şi a trăit o viaţă, - toate acestea alcătuiau universul lui, iar acum, deşi toate vor exista, cum au existat dintotdeauna, asta se va întâmpla fără el, vor alcătui o altă lume, iar lumea lui, unică, imposibil de reîntrupat, a dispărut şi nu va mai renaşte niciodată. Acesta era marele lui dezastru, sfârşitul lumii lui..

Cartea începe cu prezentarea celor doi lupi, Akbara şi Taşceainar, personaje principale care apar în cele două părţi aparent fără legătură ale romanului. Lupii sunt prinşi în vâltoarea vânătorii de saigale (un fel de antilope) din întinsele stepe sovietice şi astfel luăm contact cu oamenii, aceşti vânători siniştri care vor deranja şi de această dată bunul mers al Universului. Camionul duce cinci bărbaţi, iar ei vânează pentru a îndeplini planul la carne. Însă în spatele camionului se află Avdi, care legat cu mâinile la spate stă peste saigalele moarte. Ne vom întoarce în trecut şi vom vedea cum a ajuns bietul Avdi în această situaţie. O incursiune în lumea culegătorilor de anaşă (un fel de cânepă indiană, drog), o călătorie pe tărâmuri depărtate până la gara Jalpak-Saz, un important nod de cale ferată din Turkestan, o poveste plină de simboluri şi viziuni biblice ori paralele cu viaţa lui Iisus. Iar cei doi lupi fabuloşi apar în cele mai importante momente.

Povestea lui Avdi se termină cumva, iar noi, cititorii deja vădit emoţionaţi, trecem la partea a doua a cărţii, însoţiţi de Akbara şi Taşceainar, care-şi mută vizuina în zona de lângă lacul Issak-Kul, undeva prin partea de nord a munţilor Tian Shan. Este vremea să facem cunoştinţă cu Boston Urkunciev, cel mai gospodar om al locului. Serios, muncitor, considerat chiabur şi invidiat de ciobanii de la celelalte stâne, inclusiv de Barzabai Noigutov, cel mai rău dintre personajele acestei cărţi. Surprinde numele Boston, dar unul dintre consătenii săi explică: "Boston e un oraş în America, unul dintre cele mai mari, ceva mai mic ca New York-ul. La noi, boston înseamnă cojoc cenuşiu. Bos - cenuşiu, ton - cojoc. Acum e clar?'. Intriga se ţese în jurul celor patru personaje Akbara, Taşceainar, Barzabai şi Boston, într-un stil clasic, plăcut de urmărit, Aitmatov transmiţând o mare căldură prin ceea ce spune, o stare pe care numai scriitori de prin părţile Rusiei o pot induce. Se vor înfrunta viaţa şi moartea, binele şi răul şi totul tinde către un final apocaliptic, un final care te marchează şi pe care-l vei ţine minte întotdeauna, deşi se întâmplă să uiţi multe alte cărţi pe care le vei citi de-a lungul timpului.

Eşafodul se situează într-un top 10 al cărţilor mele preferate din toate timpurile. O recomand călduros celor ce încă mai cred în bunătate şi în frumuseţea vieţii simple de altă dată, dar şi celor ce gustă o tragedie clasică, scrisă pur şi simplu excepţional