Pulpe de raţă şi cartofi cu rozmarin

Deunăzi Falsul Ionescu îmi reproşa că n-am mai publicat nimic despre mâncare, o poză savuroasă, o reţetă iscusită. Tot acelaşi Fals Ionescu care atunci când vede pe blog ceva despre mâncare se schimonoseşte într-un fel îngrozitor şi spune: "Iar mâncare? Nu citesc aşa ceva.". Dar dacă stai să asculţi la gura lumii păţeşti ca în celebra povestire cu omul şi femeia care pleacă cu calul la târg. De ce vorbeşti despre mâncare? Pentru că eşti gras. De ce faci nuvele cu futai? Eşti pervers ori bolnav psihic? De ce faci recenzii la cărţi? Eşti critic literar? De ce bei vin la masă? Eşti beţiv?

Pulpe de raţă cu cartofi. Am dorit să reconstitui aici un fel de mâncare asemănător cu cel pe care l-a servit Eufrosin Potecă (cui?) într-o seară la un restaurant bucureştean, făcându-mi mare poftă, deşi eu aveam în faţă coaste de miel. O reţetă simplă (pentru că nu suntem master chefi), dar sublimă prin savoarea şi delicateţea ei, udată cu un vin bun pe care l-am primit în dar de ziua mea. Pulpele de raţă se trag la tigaie (sau o oală d'asta mai modernă din inox) câte 5-7 minute pe fiecare parte pentru a-şi lăsa grăsimea. Apoi le scoatem şi în grăsimea lăsată perpelim cartofii tăiaţi mai mare, nu chiar ca pentru cartofi prăjiţi. După asta punem pulpele la loc, presărăm cu rozmarin, ardei roşu kapia (din Turcia, că la noi se face abia la toamnă), ardei iute (din Maroc am văzut că este. ăştia ne subminează economia!) şi rumenim la cuptor cât credem de cuviinţă. Şi asta e tot. Simplu, practic, gustos. Aş mânca pulpe de raţă şi aş bea vin roşu sec în continuu.