Ulysse Nardin

Primele trei zile ale acestei săptămâni mi le-am petrecut într-un hotel, invitat fiind la un simpozion (iubitorii blogului Nopti si Zile cunosc desigur povestea intitulată Etajul XXII şi bănuiesc rolul meu la astfel de congrese). În sfârşit. În pauze, când ceilalţi participanţi fumau, beau cafele ori schimbau impresii, eu fiind mai antisocial răsfoiam revistele obişnuite pentru astfel de locaţii (Da, Ionescu. Locaţie înseamnă chirie). Am citit cu nesaţ despre restaurante fine şi despre dame de companie sofisticate. Am văzut de asemenea reclama la un ceas care mi-a plăcut foarte mult. Ceasul se numeşte Ulysse Nardin. Chiar m-am gândit la romanul cu nume asemănător, roman pe care Ionescu a spus că nu am intelectul necesar pentru a-l citi în această viaţă. Frumos ceas Ulysse Nardin şi mi-am spus că din următorul salariu îmi voi cumpăra un astfel de ceas. Destul cu listele nevestei, să mă mai bucur şi eu puţin. Ajuns acasă am căutat ceasul dorit, l-am găsit, doar că există o problemă. Preţul. Nu mi-am închipuit aşa ceva.