Zboară cocorii

Film sovietic din 1957 care reuşeşte să te umple de căldură sufletească şi sentimente din cele mai alese, film de propagandă, cum ar spune gurile rele, despre eroism şi dragostea de ţară, film despre dragostea între oameni şi puritate. Operă de artă prin modul extraordinar de filmare şi prin imaginea care strecoară metafore la fiecare cadru, sensibilitate oferită printr-o poveste simplă şi de mare efect. Tatiana Samoilova într-un rol care şi-a pus amprenta pe o generaţie întreagă, despre ea am aflat din cartea recent câştigătoarei de Nobel pentru literatură, aşa că a trebuit să văd filmul. Palm D'or la Cannes în 1958. Filmul debutează extrem de rafinat, cu doi tineri care se plimbă printr-o Moscova pustie (chiar nu e nimeni în oraş, nicio mişcare, foarte frumos) şi văd cocorii zburând pe cer. Uitându-se la păsări, nici nu simt când vine o cisternă care udă asfaltul şi toarnă apă peste ei. N-am să mă apuc să povestesc filmul, doar vă recomand cu mare căldura să urmăriţi această peliculă cu adevărat artistică. În zilele noastre nu se mai fac filme care să te fascineze aşa de tare prin imagine. Asta este artă. E ca şi cum ai vedea o fotografie făcută cu un aparat cu film faţă de o fotografie modificată în zilele noastre pe calculator. Artă pură vs. computer.