La mulţi ani, 1916!

Am găsit într-un sac cu vechituri o carte poştală. Trimisă în urmă cu 100 de ani. Nu cunosc nici destinatarul, nici expeditorul. Nu sunt din familia noastră. Nu ştiu cum a ajuns cartea poştală la noi şi nici nu am pe cine întreba. Poate doar să bat la uşile caselor respective, asta dacă în locul lor nu este vreo corporaţie, cum am observat că se tot construiesc în cartierele cu case vechi. 31 decembrie 1915, o tânăra îşi felicită colega de clasă. Locuiesc aproape una de cealaltă. De ce nu s-au vizitat oare? Se pare că felicitarea a ajuns după mai bine de două săptămâni, uitându-ne la ştampila poştei. Au murit amândouă demult, cu siguranţă. Oare ce au făcut în viaţa asta? Ce mă doare scurgerea timpului şi faptul că nu suntem eterni. Ce rămâne în urma noastră? Unde ne ducem?