Un scriitor chilian, care povestește întâmplări petrecute pe teritoriul Ecuadorului, într-o carte scrisă pe la sfârșitul anilor '80 în Yugoslavia și RFG. Un om care a călătorit mult și se vede experiența lui de viață în acest roman de aventuri care-l are în prim plan pe Antonio Jose Bolivar, un bătrân ce locuiește într-un sat de lângă jungla amazoniană și care pleacă la îndemnul primarului în urmărirea unui jaguar periculos. Povestea este presărată cu flash-back-uri care prezintă viața și condiția bătrânului, dar mai ales modul în care ajunge să citească și să iubească romanele de dragoste. O scriere simplă dar valoroasă, o atmosferă apăsătoare plină de umezeala specifică junglei, personaje interesante și pline de înțelepciune, doar primarul în antiteză totală, un ageamiu și un idiot. N-a fost o carte răscolitoare, bineînțeles, ci una pe care o citești de plăcere și îi apreciezi frumusețea, plus că mai înveți câte ceva despre triburile de sălbatici, despre cum să vânezi o anaconda, despre ce beau și ce mănâncă oamenii în jungla ecuadoriana, sau despre cum se practică stomatologia la ei. Se aseamănă oare această carte cu "La furat de cai"? Eu cred că da, doar că scriitura sud-americanului mi s-a părut net superioară față de cea a norvegianului.
marți, 29 decembrie 2015
Luis Sepulveda - Bătrînul care citea romane de dragoste
Un scriitor chilian, care povestește întâmplări petrecute pe teritoriul Ecuadorului, într-o carte scrisă pe la sfârșitul anilor '80 în Yugoslavia și RFG. Un om care a călătorit mult și se vede experiența lui de viață în acest roman de aventuri care-l are în prim plan pe Antonio Jose Bolivar, un bătrân ce locuiește într-un sat de lângă jungla amazoniană și care pleacă la îndemnul primarului în urmărirea unui jaguar periculos. Povestea este presărată cu flash-back-uri care prezintă viața și condiția bătrânului, dar mai ales modul în care ajunge să citească și să iubească romanele de dragoste. O scriere simplă dar valoroasă, o atmosferă apăsătoare plină de umezeala specifică junglei, personaje interesante și pline de înțelepciune, doar primarul în antiteză totală, un ageamiu și un idiot. N-a fost o carte răscolitoare, bineînțeles, ci una pe care o citești de plăcere și îi apreciezi frumusețea, plus că mai înveți câte ceva despre triburile de sălbatici, despre cum să vânezi o anaconda, despre ce beau și ce mănâncă oamenii în jungla ecuadoriana, sau despre cum se practică stomatologia la ei. Se aseamănă oare această carte cu "La furat de cai"? Eu cred că da, doar că scriitura sud-americanului mi s-a părut net superioară față de cea a norvegianului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit-o și eu mai demult, mi-a plăcut tare mult, dar nu mai țin minte detalii (chiar mă gândeam să o citesc din nou). De fapt, am citit tot ce s-a publicat la noi de Sepulveda, însă asta mi s-a părut cea mai bună.
RăspundețiȘtergereMai discutaram noi despre uitare. Ce pacat ca nu putem retine totul. Nu avem timp de recitiri, cand sunt atatea si atatea carti noi necitite.
RăspundețiȘtergereEste ora 22. Ultima zi a anului. Am intrat in biblioteca pentru a-mi lua cartea pe care o voi incepe in primele ore ale lui 2016.