Innuendo

Primesc pe facebook următorul mesaj privat:

poate scoti o poveste din asta:  am avut un coleg in scoala generala, nu insist, nu era mare golan da nici genial. cand am fost prima oara la mecdonaltz servea acolo. azi, venind de la gara, se urca si el in tramvai de pe bulevardu timisoara de undeva. vine controlu, nu le da bilet, nu le da buletin. aud cuvintele politie  si 5 lei (i-o fi mituit cu 5 lei?), coboara la prima. controlorii in urma lui- "mereu se gaseste unu care sa comenteze"
mai bagi ceva cu paru pubian si cu branza cu mucegai, un beaujolais nouveau si poate iese ceva

Mi-am amintit și eu de un coleg din generală. Genul de persoană în banca lui, care avea note mediocre, nu era nici printre ăia slabi care nu aveau nicio treabă cu cartea, nici printre fruntașii clasei, nici printre cei ca mine care mai împușcau din când în când câte un 10, iar în rest erau de nota 8. El avea cam note de 6-7, iar asta în școala generală nu este foarte bine. În rest omul era foarte politicos și chiar înțelept în ceea ce spunea, aveai ce vorbi cu el. Îi plăcea foarte mult muzica. Noi în vremurile acelea, imediat după Revoluție, cam ascultam niște porcării gen Dr. Alban sau Snap, unii ascultau Depeche Mode, iar alții metale grele, că așa era moda atunci. Omul nostru însă era fan Queen. Într-o zi chiar mi-a dat telefon înainte de școală (noi intram după-amiaza) să trec pe la el că și-a cumpărat o casetă nouă, să o ascultăm împreună. M-am dus. Țin minte și acum ce casetă era, deși atunci nu îmi spunea mare lucru. Mi-a rămas întipărit în minte numele și aveam să-mi aduc aminte mai târziu și să suprapun informația de atunci cu alte informații obținute ulterior. Era vorba despre albumul Innuendo, pe o casetă Raks, cu melodiile scrise de mână pe coperta casetei. Nu știu de unde procurase această casetă, dar era foarte încântat de ea. Am ascultat albumul în deplină liniște și nu cred că mi-a plăcut la vremea respectivă. Abia peste vreo 15 ani aveam să gust piese precum Ride the Wild Wind. Nu cred că e un album ușor, accesibil publicului larg precum alte albume Queen, însă colegului meu îi plăcea foarte mult.

Am terminat școala și nu l-am mai văzut pe acest băiat. Am terminat și liceul, am intrat la facultate și într-o zi l-am reîntâlnit. Era vânzător la un aprozar. Iar apoi trecând pe lângă aprozar îl vedeam foarte des. Stătea pe un scaun de lemn în așteptarea clienților, printre cartofi, ceapă și varză. N-am mai vorbit nimic de muzică, ci doar banalități cotidiene.