Într-o noapte întunecoasă

E noapte afară. Rulez cu 130 km/h pe Autostrada A1. Ne întoarcem de la Pitești. În mașină răsună acorduri de muzică extraordinară. Am cumpărat un cvadruplu cd, o colecție intitulată "Pure...blues". Ce nume mari! Robert Johnson, Muddy Waters, Count Basie. E relativ liber, farurile bat foarte precis pe șosea, din când în când mai depășesc câte o mașină, mă bucur de drum și de muzică. La un moment dat trec pe lângă o mașină de Poliție trasă pe banda de siguranță. Nimic special, doar că imediat mă uit în retrovizoare și văd că s-au pornit și ei, cu girofarurile aprinse. Nu scad sub 130 km/h și le ia o vreme până ajung în spatele meu. E ca în Need for Speed Hot Pursuit. Eu îmi văd de drum cu acul înțepenit la 130 și cu muzica tare în boxe. Nevasta în dreapta mea, nu vede nimic, copiii în spate cu ale lor. Poliția începe să-mi dea flash-uri. Mă gândesc că poate vor să mă depășească, dar îmi dau repede seama că rulez pe banda 1, iar banda 2 e liberă. Trag pe dreapta și bag intermitentele, trag și ei în spatele meu cu girofarurile mergând. Opresc muzica și deschid geamul. Apare un polițist lângă ușa mea, dar nu e deloc fioros.
- Bună seara! Poliția Rutieră vă deranjează.
- Bună seara!
- Nu ați observat semnalele noastre?
- Ba da, le-am observat, dar nu m-am gândit că sunt pentru mine.
- Unde mergeți?
- La București.

Se uită pe geamul din spate și vede copiii. Amândoi stau cuminți în scaunele lor. Polițistul zâmbește și spune:

- Ok, mergeți atunci.
- S-a întâmplat ceva?, întreb eu.
- Nu s-a întâmplat nimic. Mergeți.
- Păi ce s-a întâmplat?
- Nu s-a întâmplat nimic. Drum bun!

Nici acte la control, nici nimic. Plec mai departe. Fiul meu cel mare mă întreabă uimit:
- Tati, tu ai vorbit cu Poliția?
- Da, puiule, îi răspund, foarte mândru de mine.

Repornesc muzica și mă amuz de această întâmplare. Probabil a fost o verificare de rutină, dar s-a înmuiat și polițistul când a văzut copiii. Om e și el și probabil are copiii lui.