Săptămâna americană la Lidl

Ce cumpărăm de fapt? Un ambalaj. Aţi cumpăra o cutie de lapte făcută dintr-un carton oribil pe care scrie doar lapte? Nu. Nici eu. Ne dorim cutii de lapte cu văcuţe şi munţi. Mai cumpărăm şi brandul de asemenea. Eu dacă mâine încep să produc pantofi din piele şi le pun numele Nopţi şi Zile, iar la un preţ mai mare Adidas produce acelaşi tip de pantof dar dintr-un material inferior, păi toată lumea va cumpăra Adidas. În capitalism e important să păcăleşti cumpărătorul şi să-i vinzi un rahat frumos ambalat. Calitatea nu e aşa importantă, important e să-l faci pe om să creadă că produsul tău e de calitate.

Săptămâna americană la Lidl. Ambalaje frumoase care-ţi iau ochii. Statuia Libertăţii pe cutii. Un cadou pe care Franţa l-a făcut Statelor Unite. Pizza Hawaii. Însuşi numele este o importantă stratagemă de marketing. Produsul în sine nu are niciun gust. E doar o conservă ce nu are părţi comune cu pizza. Am mâncat juma-juma cu Bella, ciobănescul german. Chicken Fingers, adică degete de pui. Tacâmuri? Probabil. Ceva tocat şi omogenizat pus într-un aluat. Pe deasupra are şi un sos de mango, în speţă ceva amidon cu aromă chimică sau otravă pentru şobolani. Nevastă'mea face nişte degete d'astea de pui mult mai bune şi foloseşte doar piept de pui, nu creste de cocoş tocate. Bine. O să întrebaţi de ce cumpăr toate astea. De prost. D'aia le cumpăr.