duminică, 16 februarie 2014
Adelin Petrişor - Ţara cu un singur gras
După ce am citit The Orphan Master's Son, romanul lui Adam Johnson, mi-a rămas gândul la Coreea de Nord, la situaţia disperată a oamenilor de acolo, la ceea ce nici măcar George Orwell nu şi-a închipuit în 1984 (n-am citit cartea, am văzut doar filmul). Nu sunt un fan al colecţiei Ego Publicistică de la Polirom, dar subiectul mă interesează, iar pe Adelin Petrişor îl consider un mare profesionist, nu de puţine ori urmărindu-l la televizor transmiţând din diverse teatre de operaţiuni. A scris foarte bine cartea, în stil gazetăresc, cu multe informaţii, cu umor pe alocuri. Asemuiesc stilul lui Adelin Petrişor cu cel al unui scriitor-ziarist pe care eu îl apreciez foarte mult, Serghei Dovlatov. Cartea relatează cele întâmplate în săptămâna pe care Adelin şi cameramanul său, Grasu', au petrecut-o la Phenian, invitaţi la a 100 a aniversare a lui Kim Ir-Sen. Străzi mohorâte, oameni tăcuţi şi cu privirea în pământ, frica domnind peste tot. Cei doi români sunt însoţiţi permanent de un ghid, Ri. Nu au voie să iasă din hotel fără Ri, totul este programat de dinainte, au voie să vadă numai ce regimul doreşte să fie văzut. Nici vorbă să iasă din Phenian, de unde nici localnicii nu ies prea uşor ci doar cu aprobare. Eu aş fi foarte interesat să văd cum este Coreea de Nord rurală, să aud poveşti din lagărele lor, din mine, dar bineînţeles un străin nu poate vedea aşa ceva. Avem două persoanje simpatice în carte. Grasu' (evident că titlul cărţii nu se referă la acest gras ci la tânărul preşedinte nord-coreean ce apare şi pe coperta cărţii), care face tot felul de glume, şi mai ales Ri, ghidul care vorbeşte româneşte, pentru că a petrecut câţiva ani la noi. S-a simţit o undă de duioşie din partea lui Adelin în ceea ce-l priveşte pe Ri, cu siguranţă un nord-coreean mult mai fericit faţă de majoritatea populaţiei, dar tot o unealtă a regimului. O întrebare se naşte la final, întrebare la care nici autorul nu poate răspunde precis. Nord-coreenii sunt îndoctrinaţi şi îndobitociţi după 60 de ani de spălare pe creier şi nu-şi mai dau seama ce fac (vezi plânsetele isterice de la moartea preşedintelui Kim Jong-il) ori fac totul de frică, fiind conştienţi de situaţia în care se află? Pe lângă carte, Adelin Petrişor a realizat şi un documentar de 20 de minute pentru TVR, intitulat "Coreea de Nord, nimic de invidiat". Se poate urmări pe net şi este cumva un rezumat vizual al cărţii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu am vazut documentarul lui Adelin Petrisor dar titlul este si al unei carti despre Coreea de Nord (http://www.amazon.com/Nothing-Envy-Ordinary-Lives-North/dp/0385523912) în care apare descris si universul semi-rural si de oras mic din Coreea de Nord. E foarte interesanta cartea desi bineînteles si trista. Atmosfera din orasul mic descris e la început foarte similara cu cea dintr-un oras mic din România de pe vremea comunismului (sa zicem, Rîmnicu Sarat). Dupa aceea însa lucrurile se înrautatesc si apar scene care la Rîmnicu Sarat de exemplu nu au existat.
RăspundețiȘtergereAm vazut ca in ianuarie 2014 a aparut si in romana. Am s-o cumpar negresit. Momentan nu este disponibila pe elefant.
RăspundețiȘtergereun singur gras pentru ca este singurul care mananca pe saturate, nu-i asa ?! Imi amintesc de foametea lui Mao, din "Lumea lui Joy" de Lisa See. Ce contrast intre ce turuie propaganda si realitatea cruda unde foamea devine sinonimul doamnei cu coasa.
RăspundețiȘtergereeh, cu siguranta mananaca pe saturate cu totii din gasca de la putere, nu doar grasunul de presedinte. ca si la noi pe vremea lui ceausescu. cine se descurca manaca salam de sibiu, cine nu...tacamuri de pui.
RăspundețiȘtergereNu stiam de 'The Orphan Master's Son', vad ca are review-uri foarte bune!
RăspundețiȘtergerehttp://www.ziare.com/stiri/proteste/coreea-de-nord-s-a-suparat-pe-un-jurnalist-roman-1326834
RăspundețiȘtergerese poate urmari undeva acest documentar cu respectivul evadat? l-am pierdut cand a fost difuzat la tv.
Ștergere