Junot Diaz - Scurta şi minunata viaţă a lui Oscar Wao

Până să citesc această carte nu ştiam nimic despre Republica Dominicană, în afara faptului că este o destinaţie turistică de lux. Încă de la primele pagini am luat contact cu un personaj foarte important în istoria acestei ţări, dictatorul Rafael Leonidas Trujillo Molina, conducătorul republicii între 1930 şi 1961. Prima notă explicativă a romanului vorbeşte despre acest dictator care-l face pe Ceauşescu să pară mieluşel. Cartea are foarte multe note explicative, unele întinzându-se şi pe două pagini. A patra notă de exemplu îi este dedicată lui Porfiro Rubirosa, al treilea cel mai cunoscut dominican din lume. Despre al doilea cel mai cunoscut dominican nu se aminteşte însă nimic. Explicaţiile (care părăsesc zona ficţiunii), dar mai ales cartea aduc cititorului multe informaţii despre o ţară mai puţin cunoscută, despre o lume aparte. O lume plină de sărăcie, gangsteri, mizerie, fetiţe în vârstă de zece ani violate, prostituţie, rasism. Povestea spusă nu este aparte, însă prin stilul abordat de Junot Diaz devine specială. Cineva spunea că subiectele din literatură sunt epuizate, dar stilul poate face diferenţa. Autorul dominican emigrant în USA are un stil dificil, cartea neavând deloc dialog şi fiind un amalgam de engleză şi spaniolă, partea spaniolă nefiind tradusă nici măcar în subsolul paginii. Să dăm doar un exemplu: avem un capitol intitulat "Amor de pendejo". Amor ştim cu toţii ce înseamnă, dar pentru pendejo a trebuit să apelez la google translate. Când citim cartea, dacă nu cunoaştem boabă de spaniolă, trebuie să avem întotdeauna la îndemână google translete, iar câteodată nici acesta nu este de folos pentru că nu ştie să traducă cuvinte porcoase. În rest e o lectură plăcută şi foarte interesantă, la care trebuie să fim puţin atenţi pentru a nu ne pierde (la un moment dat se schimbă naratorul pentru o perioadă scurtă, iar asta nu e singura capcană întinsă de Diaz). Printre altele face o grămadă de referiri la Stăpânul inelelor, aminteşte de Mario Vargas Llosa, vorbeşte despre omniprezenţii americani care se implică în istoria şi războaiele tuturor ţărilor, mai ales a celor din lumea a treia.

Să spunem câteva cuvinte şi despre subiectul principal al cărţii, despre poveste. Nu este vorba doar despre viaţa lui Oscar Wao, personajul din titlu, ci şi de familia sa, mamă, soră, bunici. Iar viaţa lui Oscar nu a fost câtuşi de puţin minunată, ci chiar una tristă. Un om de o urâţenie fantastică, gras (undeva pe la 130 kg în perioada liceului), cu pielea neagră (există dominicani şi dominicani, iar cei cu pielea neagră sunt inferiori), încearcă din răsputeri să facă sex cu o femeie. Nu e un băiat prost, dar e senilizat şi preocupat de jocuri pe computer ori de literatura SF pe care încearcă să o scrie. Relaţiile sale cu diverse posibile iubite sunt de toată jena. Oscar trăieşte prin anii '70-'90. Dar cartea urmăreşte şi destinul mamei sale în perioada '50-'60, vorbind despre trei mari iubiri ale femeii. Vom merge şi la mijlocul anilor '40 pentru a-l întâlni pe bunicul lui Oscar, sărmanul Abelard. Aceasta este partea mea preferată din carte.

Romanul începe cu un capitol introductiv despre Fuku, un blestem foarte puternic ce se abate şi asupra familiei lui Oscar la fiecare generaţie. Blestemul îi loveşte din plin pe bieţii oameni şi numai de o carte amuzantă nu avem parte, aşa cum pe ultima copertă spun cei de la The New York Times. "Diaz a scris un roman amuzant şi profund autentic, ai cărui eroi au învăţat la şcoala străzii...". Nu văd ce e amuzant în atâtea nenorociri, iar bietul Abelard care era doctor numai la şcoala străzii nu a învăţat. Citiţi cartea. Merită. Premiul Pulitzer 2008.