Sărăcie

Gunoierii vin o dată pe săptămână, iar atunci toţi oamenii îşi scot gunoiul în faţa porţii. În pungi de plastic deobicei cu o capacitate de 60 litri. Nimeni nu scoate pubela pe stradă, pentru că pubela se fură imediat, iar oamenii trebuie să meargă la serviciu sau să îşi vadă de treburile lor, nu să stea cu ochii pe pubelă. Astfel în ziua de luat gunoiul pe toată strada, de la un capăt la celălalt, se întâlnesc sute de pungi cu gunoi menajer. Pungile pline cu gunoi au doi duşmani feroce şi nu ajung niciodată întregi în maşina de gunoi. Primii le atacă oamenii străzii, desfăcându-le în căutare de pet-uri, cartoane, cutii goale de bere, sticle, ori alte lucruri ce lor li se par de trebuinţă, iar oamenii obişnuiţi le-au aruncat. Aceşti oameni, pe care îi putem numi gunoieri (cei de pe maşina de gunoi fiind de fapt lucrători la salubritate), au întotdeauna alături cărucioare de hypermarket în care încarcă ce culeg din gunoi. Aşa opresc ei în faţa fiecărei porţi şi lasă pungile desfăcute, împrăştiate. După plecarea lor vin câinii vagabonzi, atraşi de mirosuri şi de resturile de mâncare împrăştiate pe caldarâm. Se înfruptă în voie şi fac dezordine mai mare, astfel încât până să vină maşina de gunoi, întregul cartier seamănă cu groapa de gunoi de la Glina. Uneori câinii ajung primii, iar oamenii culeg ce rămâne după ei. Om şi animal, încercând să trăiască de pe urma gunoiului, într-o societate tot mai bolnavă şi mai săracă.