Tovarăşa Stere

Am fost unul dintre acei copii care până în clasa a-V-a, trimestrul al-II-lea  a învăţat într-o sală de clasă ce avea agăţat de perete portretul Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, încadrat de alte două tablouri mai mici, stema Republicii Socialiste România şi stema Partidului Comunist Român. Îl priveam cu drag pe Tovarăşul, pentru că ştiam că e personajul din bancurile pe care mi le spunea un coleg în drum spre casă. Celebrele bancuri care începeau cu: "Era Reagan, Gorbaciov şi Ceauşescu...". Pe lângă asta, tovarăşa profesoară de limba română şi limba rusă, tovarăşa Stere (despre care am mai pomenit în două rânduri pe acest blog) ne vorbea foarte frumos despre Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Eram deja în clasa a V a şi ne vorbea despre realizările înfăptuite de acest om. Se vedea că-i poartă un mare respect. Tovarăşa Stere era membră de partid şi de asemenea îndeplinea funcţia de comandant al pionierilor pe unitate. Întotdeauna la serbările şcolăreşti se afla în faţa adunării, salutând cu mâna la tâmplă înălţarea pe catarg a stindardului, iar apoi lua cuvântarea. În şcoala noastră tovarăşa Stere era cel puţin la fel de importantă ca directorul. Elevi, dar şi colegi, o ştiau de frică. Era foarte bună ca profesoară, deşi metodele sale includeau corecţii fizice. Când îi ofeream flori de Ziua Femeii sau 1 Martie ne obliga să-i spunem câteva fraze din suflet, nu pur şi simplu să-i întindem buchetul cu privirea în parchet şi să stăm muţi. Când îi dădeam buchetul meu îi spuneam ceva de genul: "Cu ocazia Mărţişorului, vestitorul primăverii, vă ofer aceste flori, simbol al recunoştinţei pe care v-o port.". Tovarăşa Stere era mulţumită şi mă pupa pe amândoi obrajii. Nu asculta pe nimeni în zilele de sărbătoare, iar noi stăteam liniştiţi. Ioniţă, săracul clasei şi cel mai prost elev la învăţătură, odată i-a dat cadou un bibelou reprezentând o căprioară. Tovarăşa nu a dorit să-l primească, intuind că Ioniţă furase acest bibelou din casă.

Când am revenit la şcoală în trimestrul al-II-lea, clasa a-V-a, tabloul cu Tovarăşul Ceauşescu fusese scos. La fel şi celelalte două mai mici. Se mai vedeau doar urmele. Doamna profesoară Stere ne-a întâmpinat prietenos şi ne-a arătat semnul victoriei cu mâna dreaptă, ţinând în formă de V degetul arătător şi cel mijlociu. Ne-a vorbit o oră întreagă despre sacrificiul eroilor români care ne-au scăpat de dictatura comunistă. Cu toţii am rupt poza Tovarăşului Nicolae Ceauşescu din manualul de limba şi literatura română. Câteva săptămâni mai târziu, doamna profesoară ne-a spus că-l stimează mult şi că are mare încredere în domnul Ion Iliescu.

Prin 1991, când eram deja în clasa a-VI-a, a venit Savu la şcoală cu o revistă porno. Lui Savu, colegul meu de clasă, îi sunt recunoscător şi acum, datorită lui am văzut pizda unei colege pe viu am văzut-o complet dezbrăcată la duş pe colega noastră de clasă, Ramona. Dar asta se întâmpla la sfârşitul clasei a-VIII-a, deci în 1993. Aşadar, Savu avea o revistă porno nemţească, pe care o furase de la taică'su. Era extrem de explicită, conţinea nu doar poze macro cu vaginuri, ci şi poze cu futut în cur şi muie contacte sexuale anale sau orale. Savu îi dăduse revista în ora de română lui Ioniţă, care în ultima bancă o studia intens şi era foarte tăcut. Doamna Stere a bănuit că ceva nu e în regulă, pentru că Ioniţă nu stătea cuminte deobicei. L-a surprins privind revista şi i-a luat-o, ducându-se la catedră unde a început să o răsfoiască. Nu s-a supărat câtuşi de puţin şi chiar a privit momente bune la revistă. Într-un final a concis: "Vedeţi, copii, corpul femeii este frumos, graţios, făcut să fie iubit, pe când al bărbatului este urât, grotesc.". Nu a confiscat revista, a plecat la pauză lăsând-o pe catedră. A fost subiect închis din punctul ei de vedere şi nimeni nu a fost penalizat.

Deşi dură, a fost o profesoară de treabă. Am apreciat-o şi chiar am fost în patru tabere pe care le-a organizat, tabere în care cu toţii ne-am simţit foarte bine. Era şi o bună turistă, ştiind să organizeze excursii foarte frumoase ori momente de recreaţie plăcute. Venea şi cu soţul şi copiii. Soţul asculta Elvis la un radiocasetofon şi ne spunea că este regele rock'n'roll-ului şi că-i place foarte mult. Mă întreb dacă mai trăieşte profesoara Stere. Profesor de modă veche de la care învăţai multe.