Amintiri de după '90

Am observat că foarte mulţi dintre noi, cei care aveam cel puţin 10-12 ani la Revoluţie şi bineînţeles oamenii mari de atunci, ne amintim cu precădere cum era pe vremea lui Ceauşescu. Că stăteam la cozi, că se lua lumina, că se circula cu maşina din două în două duminici, că se dădea mâncare pe cartelă (în provincie, nu în Bucureşti), că era frig în locuinţe, etc. În majoritatea cazurilor oamenii nu au cuvinte bune pentru perioada respectivă. Au apărut chiar şi foarte multe romane ale unor autori contemporani care redau scene din perioada comunistă. Dar foarte puţini, ba chiar nimeni, nu face o rememorare a perioadei de după Revoluţie. Chiar nu ne mai amintim anii 1990-2000? Ce s-a întâmplat cu noi până să apară dominaţia hypermarketurilor şi până să avem 25 de posturi la tv în limba română?  Ce lucruri simple ne bucurau viaţa? M-am gândit să fac o listă.

1) Talciocurile. Aproape în fiecare duminică mergeam în cel de la Vitan care se întindea pe kilometri întregi. Miros de grătare, jocuri de alba-neagra, blugi de toate felurile, casetofoane pirat şi bineînţeles celebrele cântece de talcioc, precursoare ale manelelor ce vor apărea cam la 10 ani distanţă. Lumea venea şi în plimbare la talcioc, cum în prezent merg unii la hypermarket. Imediat după 1990 mergeam de două ori pe an cu ai mei în talcioc pentru a-mi cumpăra blugi noi, motiv de mare mândrie printre prieteni. După 1995 mergeam să-mi cumpăr jocuri PC. Din talcioc am cumpărat legendarul joc FIFA 97 cu David Ginola pe copertă.
2) Buticurile dintre blocuri. Din păcate înlocuite cu Mega Image Shop & Go în zilele noastre. Sigur, mai există şi acum mici magazine de familie, dar nu mai au amploarea de odinioară. Pe atunci toată lumea îşi făcea cumpărăturile de la butic. Îmi aduc aminte cum mă duceam cu 10 sticle de bere goale să iau 10 sticle pline. Arbema, bere Arad era preferata mea.
3) Serialele Pro Tv din fiecare seară. Nu ratam mai nimic. X Files, Merlos Place, Beverly Hills, ER, Familia Bundy, Walker Texas Ranger.
4) Decodoarele HBO pirat. Aproape toată lumea avea aşa ceva şi era o mândrie. Eu până la urmă m-am abonat legal, iar prietenii mei mă considerau prost pentru asta.
5) Fast food-ul Sheriff's de pe Bulevardul Bratianu. Un Texas Burger costa 1200 lei. Eram în liceu pe atunci şi nu mi se părea deloc o sumă mică.
6) Daewoo Cielo eram cam cea mai tare maşină nouă pe care o vedeai în România.
7) Dozatorul de sucuri. TEC. Pentru prima oară am auzit de sucuri mango şi kiwi.
8) Blugi de "depeşist" Vampum (cred că asta era marca. foarte evazaţi)
9) Cartoon Network & Eurosport în limba engleză
10) Pâinea turcească
11) Casetele cu muzică de la Piaţa Romană
12) Caritas. La începutul anilor '90 am fost într-o tabără. Ţin minte şi acum că aveam 400 lei bani de cheltuială pentru o săptămână. Nu erau puţini bani pentru un copil, însă o colegă de la o  clasă paralelă avea 6000 lei bani de cheltuială. Nu mai ştiu câte zerouri aveau leii atunci, însă raportul este acelaşi. Se poate ca eu să fi avut 4000 lei, iar colegă 60000 lei. Profesorii care ne însoţeau comentau pe ascuns între ei că părinţii fetei câştigaseră la Caritas.
13) Chioşcurile de închiriat casete video. Aveam unul chiar în faţa blocului. Închiriam în fiecare zi câte un film. Mult mai târziu a apărut Hollywood Music & Film.
14) Mega Image grecesc cu siglă elefantul

Dacă eram în formă literară bună aş fi scris o nuvelă bazându-mă pe aceste 14 puncte, o nuvelă în care personajul principal ar fi ascultat celebra melodie: "Făi nevastă, făi pirandă, am să-ţi iau telecomandă/ Să te programez uşor, ca pe un televizor/ Când te-oi da pe Tele7 să te pregăteşti la noapte/ Când te-oi da pe HBO să te pregăteşti mişto." Iar apoi reluam povestea Ramomei, fata pe care am văzut-o complet dezbrăcată la duş, poveste spusă pe forumul locomania prin 2006.

Aştept ca cititorii acestui blog să adauge alte puncte în listă. Dacă scria Simona Tache aceste rânduri pe blogul ei, ar fi avut parte de cel puţin 127 de răspunsuri. Măcar 12 răspunsuri să strâng şi eu.