Radu Pavel GHEO – Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a

O colecţie de impresii pe care autorul le-a strâns în perioada de un an, cât a fost emigrant în USA. O carte sinceră despre o lume care nu seamănă cu ceea ce arată filmele hollywoodiene, o lume în care Radu Pavel Gheo nu s-a adaptat şi pe care în cele din urmă a părăsit-o. Părerile scriitorului sunt discutabile, iar eu nici nu pot fi de acord cu ele, dar nici nu le pot contrazice, pentru că nu am încercat vreodată să emigrez. Însă pe de altă parte sunt mii de români plecaţi de zeci de ani în USA care s-au realizat şi care nu doresc să revină vreodată în România. Până la urmă totul ţine şi de caracterul omului. Unii sunt făcuţi pentru a începe o nouă viaţă, alţii nu. Radu Pavel a scris aceste impresii undeva prin 2001, iar acum după 13 ani cartea pare un pic demodată şi amuzantă din acest punct de vedere. De exemplu omul se plânge că primeşte restul la fiecare centimă şi că are în permanenţă buzunarele pline de mărunţiş, iar la noi în România nu se întâmplă acest lucru, pentru că fie vânzătorul uită să-ţi dea restul, fie îţi dă o gumă de mestecat în loc. Păi în prezent nu mai e deloc aşa. Eu chiar am discuţii cu casierele de la Lidl care îmi dau ca rest multe monede de 1 ban. Se mai vorbeşte despre munca în USA comparată cu cea din România, unde se trage mai mult ursul de coadă. Cu siguranţă aşa era înainte de 2000, însă pe atunci în România nu erau corporaţii şi corporatişti care să munceasă 12 ore/zi. De asemenea se vorbeşte foarte mult despre mâncare, despre junk food-ul şi semipreparatele care atunci nu erau aşa prezente în cultura românească, dar acum o domină. Se mai vorbeşte despre bucuria americanului de a face shoping. Să ne amintim că în 2000 nu existau hypermarketuri în România. În prezent nu suntem aşa diferiţi de cetăţenii USA. Să mai spunem că autorul şi-a încercat norocul în statul Washington, care este undeva în partea de nord vest, la coasta Pacificului. Acolo presupun că lumea este mai sobră, mai muncitoare, mai corectă. Poate pentru un român e mai uşor într-un stat sudist, poate în Louisiana prezentată atât de frumos în serialul True Detective.

Mi-a plăcut cartea, mi s-a părut interesantă. O America descrisă altfel, de un om care a scris romanul meu preferat în limba română, "Noapte buna, copii!". RPG poate nu are dreptate în multe din ideile sale din carte, dar nu-i putem nega măiestria scriitoricească, talentul în exprimare.