Filozofie la o shaorma

Melissa Shaorma sunt doua shaormerii aflate de o parte şi de alta a străzii la intersecţia Căii Rahova cu Şoseaua Sebastian. Cum nu mâncasem acasă m-am oprit la una dintre ele pentru a încerca shaorma căreia i se făcuse multă reclamă pe net şi nu numai. Bineînţeles că am găsit-o la fel de banală ca orice altă shaormă, nimic special. Până la urmă shaorma este doar o mâncare de umplut maţul şi degeaba am alte aşteptări. Nu poţi face din căcat bici. Totuşi mâncând shaorma la Melissa, la masa de tablă ruginită de pe trotuar, în timp ce priveam tramvaiele care duceau oamenii spre cartiere sărăcăcioase ale oraşului, la stânga spre Ferentari ori în faţă spre Depoul Alexandria, mă aud strigat de vânzător care nu mai avea clienţi.
- Ia uitaţi-vă pe partea cealaltă! (se referea la cealaltă shaormerie Melissa).
- Da, ce să văd?
- Sunt numai femei la coadă. Numai şi numai femei. Numai astea cumpără shaorma.
- Păi şi care este explicaţia?
- Femeile mănâncă mult şi muncesc puţin. Bagă în ele ca proastele. Şi la McDonald's la coadă dacă te duci numai femei vezi.
- Şi bărbaţii nu?
- Nu, că n-au timp de aşa ceva.

M-am simţit ruşinat în faţa vânzătorului că am timp de stat la shaorma, care chiar nu e bună. Am să fac un alt studiu de caz (după cel cu preţurile din hypermarket) şi am să stau 60 de minute într-un local McDonald's pentru a număra câte femei şi câţi bărbaţi stau la coadă în acest timp.