Decalaje

Citesc pe facebook un mesaj dat de un prieten despre o cofetărie care vinde doar ecleruri. Mi se pare o chestie frumoasă, mai ales că îmi place să mănânc ecler, o prăjitură clasică a României. Însă când văd prețul nu prea mai sunt atât de entuziasmat. Nu 4 lei, nici măcar un 6-7 lei, ci 11 lei/bucata. Și vorba aia, nu te duci singur la cofetărie, poate mergi cu nevasta și cel puțin un copil, iar atunci scoți 33 de lei pentru un desert. Este foarte mult, exorbitant, dar am observat că în ultima vreme astfel de localuri prind în România, ceea ce înseamnă că avem o pătură de oameni bogați, care se diferențiază de pătura medie ce mănâncă ecler cu 3,5 lei din hypermarket. Raportul preț calitate este foarte important aici. Că dacă eclerul de 11 lei este un Audi A4, iar eclerul din hypermarket este o Skoda Octavia, cred că-l prefer pe ultimul.

Un alt exemplu este SubWay, unde dacă nu ești atent poți da 20 de lei pe un sandwich. Și e doar un sandwich, adică păine, șuncă și cașcaval. Nu este admisibil. Pe vremuri exista o brioșerie în Dorobanți pe Strada Puțul lui Zamfir. O brioșă costa 12-13 lei și să ne gândim că un om mănâncă și el 3-4 brioșe. Nu sunt un lup moralist și recunosc că am cumpărat de două ori. Grozave brioșe, dar totuși îți trebuie un salariu de 3000 euro pe lună pentru a te răsfăța în acest fel de câte ori poftești. 12 lei o bere în centrul vechi. Păi am citit cărți excepționale care au costat mai puțin de atât. Nu are justificare un astfel de preț. Sunt doar terase unde bei, nu înțeleg de ce trebuie să aibă un adaos așa mare.

Vreau să subliniez decalajul dintre păturile societății. Sunt oameni care ronțăie un covrig de 1 leu toată ziua, dar sunt și oameni care mănâncă cu seninătate un sandwich de 20 de lei. Doar că procentul celor care mănâncă covrigi este mult mai mare decât alegătorii PSD de la ultimele alegeri. Să ne transformăm și noi într-o Brazilie sau o Indie?